Uniunea Europeană și organizația internațională. Studiu comparativ de drept internațional – Mădălina Virginia ANTONESCU

UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI ORGANIZAȚIA INTERNAȚIONALĂ. STUDIU COMPARATIV DE DREPT INTERNAȚIONAL

Mădălina ANTONESCU

LUMEN – Copyright © 2009 – Colecția JURIDICA

FORMAT: Tipărit         PAGINI: 550          LIMBA: Română

ISBN:  978-973-166-146-9

Publica cartea ta la Editura Stiintifica Lumen Fragment din volum 1

CUMPARA IN ROMANIA PRIN: Edituralumen.ro, Librariaeminescu.ro, Librarie.net, Libraria virtuala LUMEN

CUMPARA IN STRAINATATE PRIN: Amazon. co.uk, Amazon.com, Amazon.es, Amazon.ca, Amazon.de, Amazon.it, Amazon.in

GO TO THE ENGLISH VERSION OF THIS PAGE


Descriere:

Uniunea Europeană, inclusiv așa cum apare în forma stabilită prin Tratatul de la Lisabona, presupune o combinație inedită de elemente instituționale, unele specifice instituțiilor de tip statal, altele preluate din structura instituțională a organizațiilor internaționale interguvernamentale și altele originale. Astfel, ni se pare hazardat să calificăm UE ca fiind integral un sistem de tip federal sau unul confederal, un sistem suprastatal ori unul aparținând integral unei organizații internaționale interguvernamentale. Complexitatea, originalitatea UE sporesc atunci când o privim în dinamica sa, prin prisma succesivelor sale îmbunătățiri (la nivel instituțional și juridic, în principal, la care se adaugă și extinderea progresivă a tipurilor de competențe recunoscute Uniunii, a domeniilor în care acestea se pot exercita, a raporturilor juridice dintre statele membre și Uniune etc.).

Obiectul studiului de față îl constituie, însă, o abordare juridică a laturii instituționale a Uniunii Europene în perioada de după intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa (perioada care cuprinde și semnarea Tratatului de la Lisabona, ce urmează a intra în vigoare la 01 ianuarie 2009, dacă va fi ratificat de către toate statele membre). Astfel, considerăm necesar a analiza evoluția cadrului instituțional UE din perspectiva tratatelor existente și din perspectiva Tratatului de la Lisabona (ma ales în ceea ce privește natura juridică a instituțiilor UE, atribuțiile, modalitatea de adoptare a deciziilor, raporturile juridice dintre acestea, actele juridice emise), elemente de originalitate pe care nu le putem decela dacă nu vom accepta realizarea unei necesare comparații juridice din două perspective: cea a dreptului organizațiilor internaționale și cea a dreptului instituțional european. În primul rând, nu putem realiza o analiză juridică riguroasă a instituțiilor UE fără a pleca de la o definire prealabilă a entității juridice la care am ales să ne raportăm (organizația internațională interguvernmentală) în punctul A, prima parte a lucrării, urmând ca în punctul B, partea I, să aprofundăm analiza OI, abordând pe larg diferențele dintre organizațiile de cooperare și cele de inegrare, tocmai pentru a realiza o trecere firească la partea a doua a lucrării (axată pe decelarea elementelor de originalitate ale UE prin comparație cu OI).

Instituțiile UE ar necesita, astfel, în primul rând o comparație cu organizația internațională în general, din perspectiva teoriei generale a OI (partea a doua, punctul A), urmând ca mai apoi să comparăm instituțiile UE, în mod concret, cu organele unei organizații internaționale de cooperare (partea a doua, punctul B). Punctul C din cadrul părții a doua este proiectat a identifica elementele de originalitate ale instituțiilor UE în raport cu organele unei OI de integrare, urmând ca în cuprinsul punctului D să formulăm propuneri de calificare a Uniunii Europene, având în vedere imposibilitatea, după cum vom demonstra pe parcursul acestei lucrări, de a asimila UE cu o organizație internațională, chiar și din perspectiva Tratatului de la Lisabona. Premisa de la care plecăm în lucrarea de față, cea a naturii juridice originale a institutțiilor UE, se dorește o continuare a abordării neo-funcționaliste, conform căreia Uniunea Europeană trebuie să își adapteze mecanismele instituționale, structura și obiectivele politice pentru a realiza în mod progresiv integrarea politică a Europei. Noutatea demersului nostru juridic rezidă într-o abordare juridică menită a scoate în evidență ideea că natura juridică a instituțiilor UE este una cu totul particulară, care nu ne permite să le asimilăm tiparelor instituționale existente. Studiile politice sau juridice de până acum s-au concentrat fie pe o descriere a funcțiilor, a componenței, a atribuțiilor instituțiilor UE, fiecare fiind analizată în mod separat, fie pe analizarea unei instituții UE doar în contextul comparației cu alte instituții UE, fie pe o comparație juridică între instituțiile UE și organele unui stat federal sau organele unei organizații internaționale de cooperare, însă fără a se aprofunda și a se extinde această comparație. Inițierea unui demers științific având o astfel de temă este necesară dintr-o dublă perspectivă: nivelul de asemănare și deosebire, sub aspect juridic, pe care îl comportă categoria juridică a instituțiilor UE față de organele aparținând organizațiilor internaționale interguvernamentale (sub aspectul componenței, al funcționării și al atribuțiilor acestora), și nevoia de a examina juridic diferențele dintre cadrul instituțional, așa cum este el structurat prin Tratatul de la Maastricht, și tratatele ulterioare, în raport cu inovațiile aduse de tratatul de la Lisabona. (Autoarea)


Domenii de interes:

  • drept comunitar
  • Uniunea Europeană
  • organizații internaționale
  • organizații internaționale de cooperare
  • organizații internaționale de integrare

CUPRINS


PREFAŢĂ (pp. 17-26)

Dacă iniţial am realizat analiza juridică pornind de la Constituţia Europeană, proiect care a fost respins în 2005 prin referendumurile din Franţa şi Olanda, ulterior a trebuit să re-aşez întreaga lucrare pe pilonii deja existenţi (analiza exclusivă a TCE, precum şi a tratatelor de la Maastricht, de la Amsterdam, de la Nisa). În acest mod, am înfăţişat Uniunea Europeană nu din perspectiva reformistă  la  care  mă  aşteptasem  atunci  când  mi-am  ales  acest subiect   (o   Uniune   Europeană   reformată   fundamental   prin Constituţia Europeană) ci din prisma deja „învechită” am zice, a pachetului  de  tratate  deja  existent.  Astfel,  ceea  ce  eu  înţelesesm iniţial prin „perioada post –Nisa”, ca o perioadă de reforme ample în structura şi implicit, în felul de funcţionare al Uniunii Europene, revenise la Uniunea Europeană bazată fundamental pe „concepţia Maastricht”. (Autoarea)

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE (pp. 27-45)
Contribuţia tratatului de la Maastricht în evoluţia cadrului instituţional al UE; Contribuţia tratatului de la Amsterdam în consolidarea caracterului original al cadrului instituţional al UE; Tratatul de la Nisa şi lipsa unei reforme fundamentale în privinţa cadrului instituţional al UE; Eşecul Constituţiei Europene şi un nou impas pentru UE legat
de refuzul tratatului de la Lisabona de către Irlanda.

PARTEA I – ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ INTERGUVERNAMENTALĂ: TEORIE GENERALĂ

SECȚIUNEA A (pp. 46-95) – Organizația internațională: precizări preliminare
Raporturile organizaţiei internaţionale interguvernamentale cu statele membre; Structura instituţională a organizaţiei internaţionale interguvernamentale; Funcţionarea organizaţiei internaţionale; Clasificarea organizaţiilor internaţionale.

SEȚIUNEA B (pp. 96-124) – Distincția dintre organizațiile internaționale de cooperare și cele de integrare
Distincţia juridică dintre OI de cooperare şi cele de integrare sub aspectul actelor juridice adoptate; Distincţia juridică dintre OI de cooperare şi cele de integrare sub aspectul structurii instituţionale; Distincţia juridică dintre OI de cooperare şi cele de integrare sub aspectul componenţei organelor acestora; Distincţia juridică dintre OI de cooperare şi cele de integrare sub aspectul competenţei organelor şi al modului de luare al deciziilor; Distincţia juridică dintre OI de cooperare şi cele de integrare sub aspectul relaţiei cu statele membre.

PARTEA A II-A – ORIGINALITATEA CADRULUI INSTITUŢIONAL AL UE DIN PERSPECTIVA DREPTULUI ORGANIZAŢIILOR INTERNAŢIONALE

SECȚIUNEA A (pp. 125-255) – Trăsăturile UE în comparație cu o organizație internațională (din perspectiva teoriei generale a OI)
O comparaţie între cadrul instituţional al UE conform tratatului de la Maastricht şi cel preconizat de tratatul la Lisabona (aspecte generale); Natura juridică originală a UE, cauză a originalităţii instituţiilor UE; Trăsăturile UE în raport cu o organizaţie internaţională, din perspectiva teoriei generale a organizaţiilor internaţionale.

SECȚIUNEA B (pp. 256-394) – Originalitatea cadrului instituțional al UE în comparație cu o organizație internațională de cooperare
Originalitatea Parlamentului European în raport cu un organ plenar; Originalitatea Comisiei Europene în raport cu un organ executiv restrâns; Originalitatea Consiliului UE în raport cu două organe principale dintr-o organizaţie internaţională de cooperare: „Adunarea Generală” şi un organ restrâns; Originalitatea Consiliului European în comparaţie cu un organ plenar al unei organizaţii internaţionale de cooperare; Originalitatea Preşedinţiei UE în raport cu funcţia de Secretar
General dintr-o organizaţie internaţională de cooperare; Originalitatea Curţii de Justiţie în raport cu o instanţă judiciară internaţională dintr-o organizaţie internaţionala de cooperare.

SECȚIUNEA C (pp. 395-520) – Originalitatea cadrului instituțional al UE în comparație cu o organizație internațională de integrare
Originalitatea Parlamentului European în raport cu un „parlament” dintr-o organizaţie internaţională de integrare; Originalitatea Comisiei Europene în raport cu un organ executiv din cadrul unei organizaţii internaţionale de
integrare; Originalitatea Consiliului UE în raport cu un organ similar dintr-o organizaţie internaţională de integrare; Originalitatea Consiliului European în raport cu un organ similar din cadrul unei organizaţii internaţionale de integrare; Originalitatea Preşedinţiei UE în raport cu anumite organe politice similare din organizaţiile internaţionale de integrare; Originalitatea Curţii de Justiţie faţă de o instituţie judiciară dintr-o organizaţie internaţională de integrare.

SECȚIUNEA D (pp. 521-533) – Propuneri de calificare a Uniunii Europene

CONCLUZII (pp. 534-543)

BIBLIOGRAFIE (pp. 544-549)


EVENIMENTE


APARIŢIE EDITORIALĂ – DE ACELAŞI AUTOR

Publica cartea ta la Editura Stiintifica Lumen institutiile europene in perioada post nisa final

Un nou volum semnat Mădălina Virginia ANTONESCU, intitulat Instituţiile Uniunii Europene în perioada post-Nisa. O perspectivă de drept constituţional, reprezintă o încercare de clarificare a modului în care Uniunea va fi capabilă să funcționeze cu 27-30 de membri, în condițiile în care după 2007 se preconizează continuarea extinderii către state din Balcanii de Vest, luând în considerare o funcționare a Uniunii în condițiile actualului cadru instituțional (dar, în același timp, cu evidențierea principalelor elemente inovatoare propuse de tratatul constituțional european din 2004, elemente ce pot fi introduse, modificate sau în forma inițială, în alte viitoare tratate ale construcției europene).


DESPRE AUTOR


 

Publica cartea ta la Editura Stiintifica Lumen poza madalina virginia antonescu

MĂDĂLINA VIRGINIA ANTONESCU este expert în relații internaționale și drept internațional la Institutul Român de Studii Internaționale „Nicolae Titulescu” din București. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București și Colegiul Juridic Româno-Francez de Studii Europene. A obținut diploma de master în specializarea relații internaționale și integrare europeană la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București, deține trei diplome de studii aprofundate în domeniile drept internațional, drept privat și instituții constituționale și politice, precum și diploma de doctor în drept internațional, specializarea drept european, obținută la Universitatea din București.

Vezi detalii…

Author: Editura Științifică LUMEN