Drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate în regim privativ de libertate- Georgică ALEXEEV

Descriere

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PERSOANELOR CONDAMNATE ÎN REGIM PRIVATIV DE LIBERTATE

Georgică ALEXEEV

LUMEN – Copyright © 2022 – Colecția JURIDICA

FORMAT: Tipărit         

PAGINI: 298        

LIMBA: Română

ISBN:  978-973-166-612-5

Descriere:

De-a lungul timpului, libertatea şi drepturile omului au cunoscut o utilizare intensivă la nivel conceptual, utilizare intensificată în ultimul secol, astfel că, în prezent, aceasta riscă să îşi piardă identitatea ca noţiune şi să se identifice cu obiectul. Vorbind despre persoane, vorbeşti despre oameni, fiinţe, chiar destine aflate la un moment dat într-un anumit regim de viaţă, iar în aceste condiţii nu poţi începe fără a constata uşurinţa cu care acest termen poate fi revendicat în orice tip de discurs; conceptul având prin urmare o dimensiune morală, religioasă, metafizică, juridică şi politică. Omul s-a născut liber, dar prin dezvoltarea sa în societate, prin deprinderile sau abilităţile dobândite, prin preocupările şi faptele la care recurge, acesta îşi poate menţine sau nu privilegiul de a fi liber, ca pe o stare reală de fapt şi nu ca pe o pedeapsă stabilită ca factor coercitiv, anume condamnarea în diverse forme, până la aceea a condamnării în regimul privativ de libertate.

Dezvoltarea fenomenului infracţional impune vigilenţa statelor pentru combaterea criminalităţii, iar aceasta nu se poate realiza în condiţii de legalitate decât prin fixarea unor reguli imperative, menite să asigure un echilibru între nevoile de satisfacere a interesului public legat de răspunsul judiciar al statului faţă de încălcarea normelor penale şi nevoile de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate persoanelor implicate în procesele penale.

 Cine se legitimează a fi un observator al societăţii este tentat să facă filozofie. Dar, o societate nu poate funcţiona cu reflecţii filozofice, ea are nevoie de legi. Jean Jaques Rousseau afirma că „libertatea este supunerea faţă de legi pe care le-am stabilit noi înşine”. Dacă legea limitează libertatea noastră, ea este în acelaşi timp şi condiţia ei.

 Privarea temporară de libertate este o necesitate care condiţionează libertatea altora şi însăşi comportamentul în societate şi dezvoltarea acesteia pe piloni sănătoşi.

Reglementările de dată recentă ale formelor în care intervine privarea de libertate în sistemul românesc de drept, cu largi implicaţii asupra sistemului de garanţii menit să asigure eliminarea arbitrariului din materia afectării acestui drept fundamental, instituit prin instrumente juridice internaţionale şi naţionale, justifică pe deplin analiza realizată în acest volum.

Cultura organizaţională a sistemului penitenciar cu tot ceea ce presupune acesta acţionează mai degrabă ca formatoare şi catalizatoare, în timp ce cultura managerială şi performanţa managementului reprezintă factorul esenţial, direct productiv şi responsabil asupra calităţii vieţii, activităţilor şi mai ales a respectării demnităţii umane.

În fapt, penitenciarul nu este şi nici nu va putea fi vreodată un cadru adecvat dezvoltării personalităţii, dar el ajută la înţelegerea condiţiei umane, fie ea şi aceea de persoană privată de libertate. Nimic nu îşi are rostul dacă omul nu este preţuit şi nu i se construieşte o lume pe măsură pentru că există o măreţie a fiinţării umane care trebuie afirmată întotdeauna (Georgică ALEXEEV)

Domenii de interes:

• drept execuțional penal
• drept penal