FUNDAMENTELE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE IN SCHEME SI GRAFICE
LUMEN – Copyright © 2021 – Colecția DEZVOLTARE SOCIALA
FORMAT: Tipărit PAGINI: 176 LIMBA: Română
ISBN: 978-973-166-582-5
CUMPĂRĂ PRIN: Edituralumen.ro; librariavirtuala.com
GO TO THE ENGLISH VERSION OF THIS PAGE
Descriere:
Clasa actuală a devenit un mediu foarte divers, unde găsim o diversitate de elevi, printre care și un număr semnificativ de elevi cu cerințe educaționale speciale. Acești copii nu mai pot fi ignorați iar interacțiunea cu aceștia nu mai poate fi evitată, astfel profesorii au nevoie să-și însușească o serie de cunoștințe si abilități care să le permită să devină mai flexibili și mai dotați cu modalități adaptate diversității cerințelor educaționale. Această lucrare este utilă tuturor persoanelor care doresc să cunoască acest domeniu sau care lucrează într-un domeniu unde principiile educației speciale sunt relevante. Discuțiile prezintă informații importante din literatura de specialitate din domeniul educației speciale, raportate în acest volum într-o formă sintetizată și rezumată. S-au oferit referințe specifice și diverse materiale într-o formă cât mai vizuală, pentru a îmbunătăți înțelegerea discuțiilor conceptuale. Modalitatea de prezentare a conținuturilor este schematică, organizată în scheme, tabele și alte elemente vizuale, pentru a facilita înțelegerea conceptelor și a interdependențelor dintre acestea (Autoarea).
Domenii de interes:
- interventie sociala
- psihologie sociala
- psihopedagogie speciala
CUPRINS
INTRODUCERE (pp. 9-12)
CAPITOLUL I. OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE (pp. 13-19)
Principiile pedagogice aplicabile psihopedagogiei speciale; Metode de cercetare; Metode de cercetare în psihopedagogia specială.
CAPITOLUL II. TERMINOLOGIE. DELIMITĂRI CONCEPTUALE (p. 21)
CAPITOLUL III. EVOLUŢIA ISTORICĂ A PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE (pp. 31-40)
Istoria educaţiei speciale; Atitudinile societăţii faţă de persoanele cu dizabilităţi; Consecinţele marginalizării; Personalităţi care şi-au depăşit handicapul; Paradigme de abordare a dizabilităţii şi trecerea către abordarea incluzivă; Psihopedagogia specială în contextul evoluţiei contemporane a drepturilor omului.
CAPITOLUL IV. SPECIFICUL RELAŢIEI DEZVOLTARE – ÎNVĂŢĂRE – COMPENSARE LA COPIII / ELEVII CU DIZABILITĂŢI (pp. 41-52)
Diferenţa dintre creştere şi dezvoltare; Specificul dezvoltăriii la copiii cu dizabilităţi; Ierarhizarea tulburărilor, abaterilor în dezvoltare; Clasificarea tulburărilor de dezvoltare (stărilor disontogenice); Factorii care influenţează dezvoltarea şi formarea copilului; Perioade sensibile / critice în dezvoltarea limbajului la copii; Formele compensării; Principiile adaptării compensatorii; Principalele forme de intervenţie.
CAPITOLUL V. SPECIFICUL EVALUĂRII LA COPIII / ELEVII CU DIZABILITĂŢI (pp. 53-58)
Obiectivele activităţii de evaluare a elevilor cu dizabilităţi; Evaluarea pedagogică; Evaluarea psihologică; Evaluarea pedagogică vs evaluarea psihologică; Tipurile de diagnostic; Principiile evaluării copilului cu dizabilităţi.
CAPITOLUL VI. MARII PSIHOLOGI ŞI IMPACTUL TEORIILOR ACESTORA ÎN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALĂ (pp. 59-66)
Burrhus Frederic Skinner; Lev S. Vygotsky; Reuven Feuerstein,
CAPITOLUL VII. ETIOLOGIA HANDICAPULUI (p. 67)
CAPITOLUL VIII. CLASIFICAREA HANDICAPURILOR (p. 68)
CAPITOLUL IX. HANDICAPUL MINTAL (pp. 69-77)
Trăsăturile de specificitate ale persoanelor cu handicap mintal; Modalităţi de recuperare educaţională a elevilor cu handicap mintal.
CAPITOLUL X. HANDICAPUL SENZORIAL (HANDICAPUL DE AUZ) (pp. 79-87)
Particularităţile dezvoltării psihice la copiii cu deficienţe de auz; Procesul de compensare în deficienţa de auz; Dezvoltarea limbajului la copiii cu handicap de auz; Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu handicap de auz.
CAPITOLUL XI. HANDICAPUL SENZORIAL (HANDICAPUL DE VEDERE) (pp. 89-97)
Rolul analizatorului vizual; Clasificarea deficienţelor de vedere; Particularităţile dezvoltării psihice la copiii cu deficienţe de vedere; Dezvoltarea personalităţii la copiii cu handicap de vedere; Procesul de compensare în deficienţa de vedere; Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu handicap de vedere.
CAPITOLUL XII. HANDICAPUL NEUROMOTOR (pp. 99-114)
Repere în dezvoltarea motorie şi psihomotorie a copilului; Clasificarea deficienţelor neuromotorii; Dificultăţi ale elevilor cu deficienţe fizice şi/ sau neuromotorii; Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu handicap neuromotor.
CAPITOLUL XIII. TULBURĂRILE DIN SPECTRUL AUTIST (pp. 115-127)
Nivelurile de severitate pentru TSA; Caracteristici ale dezvoltării copiilor cu autism infantil la diferite etape de vârstă; Dezvoltarea copiilor cu autism; Bariere în calea învăţării la elevii cu autism; Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu autism.
CAPITOLUL XIV. TULBURĂRILE SPECIFICE DE ÎNVĂŢARE (pp. 129-141)
Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu TSI
CAPITOLUL XV. TULBURĂRILE DE LIMBAJ (pp. 143-154)
Ce este comunicarea?; Bariere în formarea comunicării la copii; Clasificarea tulburărilor de limbaj; Caracteristici psihologice generale ale copiilor cu tulburări de vorbire.
CAPITOLUL XVI. SURDOCECITATEA (pp. 155-159)
Caracterizarea vieţii psihice a copiilor cu surdocecitate; Recomandări psihopedagogice în educaţia copiilor cu TSI
CAPITOLUL XVII. PRINCIPIILE ORGANIZĂRII PROCESULUI EDUCAŢIONAL PENTRU COPIII CU CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE (pp. 161-169)
Politicile şi strategiile de educaţie incluzivă; Principiile realizării unui Curriculum incluziv; Întrebări recapitulative şi de evaluare
BIBLIOGRAFIE (pp. 171-176)
DESPRE AUTOR
Cristina TĂBĂCARU (DUMITRU). Studii în domeniul educaţiei speciale (licenţă, master, studii doctorale în cadrul Universităţii Bucureşti, lector universitar doctor în cadrul Departamentului de Științe ale Educației din Universitatea din Pitești, voluntar în cadrul Asociaţiei România Connect, participare ca expert pe educaţie și comunicare în cadrul proiectului de Incluziune Socială demarat de UNDP în Chişinău (Moldova).
