CEASURI TARZII
LUMEN – Copyright © 2008 – Colecția POESIS & BELETRISTICA
FORMAT: Tipărit PAGINI: 114 LIMBA: Română
ISBN: 978-973-166-059-2
CUMPĂRĂ PRIN: Edituralumen.ro, Libraria virtuala LUMEN, Librarie.net
GO TO THE ENGLISH VERSION OF THIS PAGE
Descriere:
Prozele lui Paul Mihalache – autor tânăr, încă ucenicind tenace (dar neobedient) la maieştrii prozei moderne şi contemporane, de la Chandler (cu toposul barului, al looser-ului „metafizic” ori resemnat) şi Cortazar (zig-zagul diegetic) la Salman Rushdie (plăcerea poveştii, proliferarea fantasticului) – m-au câştigat, în ciuda unor stângăcii, prin luciditate şi melancolie. O luciditate crudă, rece, neconcesivă, ironică şi autoironică. O melancolie niciodată sentimentaloidă, oprită la un pas de melodramă, „în nostalgia unor amintiri mai mult închipuite.” Autorul ne conduce adeseori cu subtilitate şi rafinament, spre un plan secund al naraţiunii, deschis interogaţiei existenţiale. Exerciţiul stilistic devine astfel căutare de sine. Autentificând o vocaţie. Aibi grijă, Paul Mihalache, să nu îngropi talentul!
CUPRINS
Prolog – p. 9
Ceasuri târzii – p. 10
Edge Of Twilight – p. 13
Cu lux de amănunte – p. 16
Cum o fi chemând-o pe Charlie? – p. 18
Cimitirul de tigări – p. 21
Perpetual Burn – p. 25
Second Hand Life – p. 44
Întâmplare cu final previzibil – p. 52
Extraordinarele aventuriale celor doi sau trei pui de elefant într-o noapte de sabat – p. 54
Întotdeauna timpul – p. 56
Un nume cu greutate – p. 59
Fum – p. 62
Echoe Destination Profile – p. 64
Trei morti (fabulă) – p. 77
Iosif Igor Faustulus, nobilul tăran psihiatru, mâncătorul de suflete – p. 80
Multilingvism în Uniunea Europeană – p. 88
Învingătorul ia tot – p. 97
Un lucru misterios numit O – p. 103
În umbra castanului – p. 111
Ultimul zbor – p. 113
EVENIMENTE
INTERVIU CU AUTORUL
TURLEA, STELIAN. (2012, Februarie 17). Paul Mihalache: „Diferenţa majoră dintre mine şi colegii de generaţiee că eu scriu proză”. Ziarul Financiar.
–Când şi de ce aţi început să scrieţi?
– Greu de zis. Pentru că nu a fost un moment anume. Dar, de câte ori citeam câte o carte care mă impresiona, îmi spuneam că trebuie să fac şi eu asta – să scriu. Aproape că mi se făcea poftă – eram şi destul de mic, parcă ar fi fost vorba despre ceva de mâncare. De fapt, şi acum am momente mi se întâmplă ca, citind unele fragmente, să îmi doresc să le fi scris eu.