edituralumen.ro

Cartea Iuliei
Autor: Paul Gabriel Sandu
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Iasi, 2010
214 pagini, format A5

Anda asteapta putin te rog, i-ai spus, cu buzele lipite de suprafata transpirata a receptorului, cred ca e cineva la usa. Nu, nu inchide, asteapta putin numai, ma intorc imediat. Ai sprijinit apoi receptorul cu una dintre urechi de furca aparatului, insa cablul a ramas cumva agatat de tine si receptorul s-a zdrobit de podea, in urma ta, facandu-te sa tresari, si varsandu-si afara, ca o limba inerta, bulbul metalic in care vocea Andei rasuna de parca ar fi fost transcrisa intr-o gama mult mai inalta. Ai sa pui totul pe urma la loc, te-ai gandit, daca Anda avea sa mai astepte putin; la capatul celalalt se facuse insa liniste. Liniste. Cine e? ai intrebat pe un ton neutru si intrebarea se rasfranse mai intai asupra ta, ca si cand celalalt, oricine ar fi fost el, era deja acolo langa tine, si te stanjenea, te facea sa iti controlezi tonul si cuvintele, sa iti supraveghezi mimica si gesturile.
Un moment mai tarziu ai rasucit cheia in yala, cu graba, insa de partea nevazuta a usii nu mai era nimeni. In fanta de lumina abia ivita dupa ce usa isi schimba cu un usor scartait pozitia, puteai zari insa, fara greutate, silueta celui care asteptase o vreme si care se departa acum, aranjandu-si paltonul, si cu una dintre maini varata adanc in buzunarul pantalonului. Asteapta, i-ai strigat, si chemarea l-a facut sa se intoarca pe barbatul acela pe care nu-l puteai recunoaste inca, in intunericul palierului. Cand ti-ai dat seama cine era, el apucase deja sa intre in casa, desfasurandu-si cu gesturi largi fularul, fara graba si fara sa salute, ca si cand el ar fi locuit acolo, si tu ai fi venit in vizita numai. Linistea netulburata din care lua nastere fiecare gest al lui sporea senzatia ta de disconfort si de stranietate.
Cateva clipe ai ramas nemiscata in dreptul usii, ca si cand cineva statea in fata ei fara sa se hotarasca daca sa intre sau nu. Asteapta putin, i-ai spus, luandu-ti vocea in posesie cu vadita greutate, dupa care ti-ai rasucit privirea catre locul unde astepta receptorul pravalit pe podea: e cineva la telefon; stai pe fotoliul asta, vin imediat, i-ai spus tot atat de grabita, insa cuvintele tale insemnau, de fapt altceva. Si probabil ca el intelesese din prima clipa asta. Ti-a trebuit totusi ceva vreme pana ai insurubat la loc colierul acela de plastic negru din jurul bulbului care se umpluse de pocnete surde, si asta pentru ca in graba nu iti iesea niciodata nimic, te-ai gandit, ca si cand ai fi cautat o scuza nervozitatii care pusese stapanire pe tine: Alo, Anda! mai esti inca acolo?, ma auzi? Chemarii tale nu raspunse insa nimeni. Abia mult mai tarziu, cand te pregateai deja sa inchizi, vocea ei rasuna insotita de zgomote de fundal si destul de greu de distins ca un ecou de la capatul celalalalt al firului, de parca ea insasi ar fi avut de suferit de pe urma izbiturii receptorului. Ma auzi, Lena? Te-ai bucurat auzind vocea Andei, ca si cand ai fi regasit un loc din trecut si ai uitat, pentru o clipa, de tot ce se intamplase intre timp. Ti-a amintit insa intrebarea Andei, la care tu ai raspuns fara sa-i oferi prea multe explicatii: nu mai pot vorbi acum, imi pare rau. Ne auzim luni, cand vin inapoi.

www.edituralumen.ro

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala