edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Claudia Ileana Spineanu
Stilul indirect liber in proza lui Vasile Voiculescu
Iasi, 2009
108 pagini

Biografia unui autor poate adeseori constitui un punct de plecare pentru cei care ii studiaza opera. Uneori detectabile, alteori nu, datele oferite de viata lui sociala si culturala reprezinta o posibila prisma a unei interpretari adecvate. Acest mod de abordare a operei literare presupune rezerve fata de ideea autonomiei absolute a textului artistic (considerat doar din perspectiva receptarii si rupt de contextul in care a luat fiinta). Cand stilistica apeleaza la biografia autorului, ea se apropie, inevitabil, de istoria si critica literara. In cazul lui Vasile Voiculescu, biografia nu trebuie ignorata, intrucat ea constituie fondul profund al „imaginarului” sau.

Pornind de la Parscovul natal, sat de pe Valea Buzaului, ce gazduia intr-o noapte de toamna a anului 1884 (27 noiembrie, dupa actul de nastere) „ivirea in lumina” a unui mare pot, prozator si dramaturg roman al secolului al XX-lea, vom regasi numeroase corespondente cu lumea satului imaginat in opera voiculesciana. Multe din personajele nuvelelor, chiar personajul romanului Zahei orbul, au corespondent in copilaria la care Voiculescu a facut mereu apel de-a lungul intregii vieti. Satul natal, unde mitul se impletea inca la vremea copilariei cu o realitate in alte parti in schimbare, a constituit intotdeauna un loc al recuperarii energiei pierdute, al refacerii sufletesti, un loc spre care gandurile autorului s-au indreptat mereu intr-un efort recuperator. Aici a cautat Voiculescu ramasitele unei societati arhaice, de aici a putut incepe „nenumaratele itinerare in spatiu, in istorie, in etnografie si folclor”, si tot aici a regasit vrajitori, solomonari si alte fiinte vechi de a caror existenta omul modern a uitat.

Dintre personajele imaginati dupa un tipar din copilarie, unul revine insistent in proza lui Voiculescu: Mos Neculai Floaca. Este vorba de un personaj pitoresc, aciuat pe langa familia autorului, un om in fiinta caruia se impletesc intr-un mod original taranul cu credinte si obiceiuri vechi, ca si insul care, fara sa fi trecut prin scoli, citise o sumedenie de carti. Nu incape nici o indoiala ca Voiculescu „”i-a chemat faptura din amintire” atunci cand a scris nuvela Iubire magica. Onisor, taranul pastrator al milenarei indeletniciri de strangere a pulberii de aur din paraiele si raurile de munte nu este altul decat Mos Neculai Floaca. Subtile si fine legaturi intre personajul cunoscut odinioara si Zahei, eroul romanului amintit, pot fi detectate fara greutate, dincolo de aparente. Ambele personaje cauta mantuirea, absolvirea de un pacat savarsit si pe care trebuie sa il ispaseasca insutit.

Stilul indirect liber in proza lui Vasile Voiculescu

1.1.2. Natura si folclorul muntenesc

Nu numai personajele, dar si natura, lumea de la munte, cu multiplele ei infatisari, precum si imparatia baltilor sunt vizibile intr-un strat mai profund al majoritatii povestirilor. In spatiul prozei lui V. Voiculescu realitatea se impleteste cu povestea, cu mitul, investindu-se mereu, prin transpunerea ei in sfera valorii estetice, cu noi intelesuri. Este o natura misterioasa, fascinanta, adapostind intamplari neobisnuite, „de dincolo de fire”. Ceea ce scapa intelegerii copilului Voiculescu, va fi recladit, reconstruit, pentru a fi transferat celor care, moderni fiind, nu mai pot face legatura cu arhaicitatea, cu timpul primordial al tuturor inceputurilor.

Adevarata vocatie a lui V. Voiculescu este poezia naturii. infiorarea in fata ei este autentica si profunda. Plecat din lumea satului de munte, poetul a ramas cu nostalgia naturii, iar restabilirea contactului cu aceasta, ca si cu folclorul, va fi realizata totdeauna cu voluptate.

Solidaritatea cu spiritul popular, o ratiune ferma a actului artistic, i-au intretinut vocatia creatoare netulburata. Absorbirea folclorului, de preferinta muntenesc, se explica prin aceea ca Voiculescu creste direct din spiritualitatea populara, recunoscand-o de la inceput ca a sa: „Sunt nascut la tara — marturiseste el cu mandrie — ceea ce socotesc ca e cel mai mare noroc din viatamea.. .Traiam o viata autentic rurala, ritmata de datine si stravechi obiceiuri”.

Transfigurarea folclorului in scrieri deosebit de originale este, desigur, semnul livrescului, dar simpatia si intelegerea se nasc din cunoasterea profunda a acestor surse inepuizabile. 

1.1.3. Traditionalismul ca fatalitate a substratului

Opera lui V. Voiculescu se naste dintr-o viziune panteista asupra naturii in care omul traieste pe deplin ordinea acesteia, se supune ritmurilor ei, o idealizeaza, iar cand o pierde, se zbate dramatic sa o regaseasca.

Intoarcerea spre trecut este, de asemenea, frecventa in opera voiculesciana, insa ea nu trebuie confundata cu o viziune traditionalista in sensul doctrinar al termenului, definit ca „atasament de regula necritic, excesiv, fata de valorile trecutului, vazute global si in opozitie cu cele noi. In arta si in literatura traditionalism semnifica negarea procedeelor si a valorilor moderne”.

Intrebat de Ion Valerian daca este cu adevarat traditionalist, Voiculescu a raspuns ca traditionalismul e o fatalitate, scriitorul fiind traditional prin simpla forta de atractie a substratului.

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro