edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Tudor Popescu
Salvarea bisericilor de orice rit din Romania sub ocupatia militara sovietica
Iasi, 2009
188 pagini

Lucrarea de fata reprezinta o pagina semnificativa din istoria incercatului nostru popor, care s-a nascut crestin, a trait crestineste si a suportat cu serenitate si demnitate, toate asprele incercari ale destinului. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, un stat ateu, aflat in fruntea celei mai numeroase armate — illo tempore — tinea sub ocupatie militara toate tarile, de la Oceanul Pacific pana dincolo de Berlin, spre frontiera Frantei. Printre primele masuri pe care le-a luat aceasta mare putere politica, a fost aceea de a interzice libertatea religioasa, spre a desfiinta identitatea nationala a tarilor respective.
In acest scop, un Ucaz al Puterii Sovietice a fost emis in toate aceste tari, cu ordinul precis de a se confisca bunurile ecleziastice, de orice fel, iar lacasurile religioase sa fie daramate, ori transformate si utilizate in cu totul alte scopuri (grajduri, circuri, magazii de marfuri etc.).
„Oricine a aflat despre actiunea Dvs. pentru salvarea religiei in Romania, in 1948, a fost impresionat de curajul Dvs. si de utilizarea normei de drept pentru sfidarea fortei brutale… Un popor care are asemenea personalitati, are mult de oferit omenirii”.Din scrisoarea adresata autorului cartii, de catre „Fulbright and Jaworski”, una dintre cele mai mari Asociatii de avocati din lume.
Aceasta lege sovietica, tradusa in legi nationale, a fost aplicata in toate tarile ocupate de armata sovietica. In Romania, acest Ucaz sovietic a fost transformat in Decizia nr. 202/1948, semnata de Gheorghe Gheorghiu-Dej si de doi ministri, formand impreuna Comisiunea Ministeriala pentru Redresarea Economica si Stabilizarea Monetara, organul legislativ ad-hoc, ale carei decizii aveau putere de lege.
Asadar, Romania, intocmai ca toate celelalte tari ocupate de armata sovietica, a avut o lege nationala, dar impusa de puterea ocupanta si care urma sa fie aplicata intocmai ca in toate celelalte tari, aflate in aceeasi situatie.
Dar, dupa cum vom vedea mai departe, in Romania, pe toata durata ocupatiei militare sovietice, precum si dupa aceea, pe toata durata regimului comunist, desi era in vigoare Decizia nr. 202/1948, care ordona confiscarea bunurilor ecleziastice, cu scopul vadit de a desfiinta insesi institutiile religioase existente atunci, acestea nu au fost desfiintate si nici nu s-a confiscat vreun bun ecleziastic.
Cu alte cuvinte, ca printr-o minune, toate institutiile religioase de orice rit (catedrale, biserici, manastiri, sinagogi, moschei, temple, case de rugaciuni etc.) au fost salvate de la desfiintare. In aceasta privinta nu exista nici o indoiala, chiar daca istoricii nostri, dupa aproape 10 ani de la rasturnarea regimului comunist, nu au „aflat” inca despre acest fenomen.
***
Modul cum s-a realizat aceasta incredibila performanta si avatarurile prin care a trecut aceasta operatiune, timp de peste 40 de ani, se vor arata in cuprinsul acestei lucrari. Dar cu privire laexistenta reala, desi incredibila, a acestui fenomen, suntem datori sa oferim, inca de pe acum, probe serioase, pentru a incuraja cititorul de a continua cu incredere lectura cartii.
Astfel, o ziarista din S.U.A., Ruth Ellen Gruber, care, in ultimii ani ai ocupatiei militare sovietice a vizitat mai multe tari din Estul si Centrul Europei, aflate inca sub ocupatia sovietica, a publicat o carte, intitulata „Jewish Heritage Travel”, in care arata: „Romania este unica tara din Estul si Centrul Europei, in care se afla o multime de sinagogi si cimitire, pastrate intr-o stare foarte buna, care sunt folosite de catre comunitatile evreiesti, dispersate in toata tara. Asadar, in Romania se poate vedea cum multe sinagogi, care in alte tari zac in ruina, par a fi readuse la viata”.
Aceasta afirmatie constituie, indiscutabil, o proba de necontestat, chiar daca se refera numai la sinagogi, deoarece, in situatii limita, sinagogile sunt cele mai vulnerabile. Or, daca sinagogile au fost salvate de la desfiintare, a fortiori, celelalte institutii religioase au putut fi salvate si ele. Si asa s-a intamplat.
O a doua proba, oferita tot din afara tarii, este urmatoarea: pentru trecerea la stat (confiscare) a bunurilor ecleziastice, prin Decizia nr. 202/1948, s-a prevazut o Comisie de atribuire a bunurilor respective, cu un Presedinte, profesor la Facultatea de Drept, si numerosi membri, reprezentanti de la diverse ministere, dar nici unul jurist.
Presedintele acestei Comisii nu a gasit ca era necesar sa convoace pe membrii Comisiei, ci a actionat singur pentru aplicarea Deciziei nr. 202/1948, careia i-a dat „o astfel de interpretare”… „incat institutia Bisericii - de orice rit - a fost salvata de la desfiintare” .

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro