Prefectul si institutia prefectului in sistemul administratiei publice din Romania - Postelnicu Paul
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Prefectul si institutia prefectului in
sistemul administratiei publice din Romania
Autor: Postelnicu Paul
Iasi, 2010
170 pagini
Unii specialisti din domeniul dreptului administrativ sustin ca originea institutiei prefectului se regaseste in Roma antica unde notiunea de prefect desemna fie functii oficial civile, militare sau economice, fie unitati administrative. Prefectul orasului Roma era denumit „prefectus urbis”. Altii considera ca termenul in discutie apartine epocii napoleoniene.
Dupa cum sustinea prof. M. Waline, „prefectul este o creatie napoleoniana si a fost creata in anul al-VIII-lea de la Marea Revolutie Franceza; pana la modificarea Constitutiei Frantei din anul 1958, prefectul era reprezentantul Guvernului si seful administratiei departamentului in care functiona”.
Dupa 1958, „prefectul este reprezentantul statului, al intereselor nationale; reprezentantul Guvernului; organ de administratie generala; organ de coordonare a serviciilor statului din departament”. (J.Rivero). Incercand o corespondenta intre atributiile administrative a prefectului din zilele noastre si atributiile administrative a conducatorilor unitatilor administrativ-teritoriale din trecut, se poate afirma ca in tara noastra, evolutia functiei de prefect este intr-o stransa concordanta cu evolutia unitatilor administrativ-teritoriale.
Astfel, judetele sunt vechi diviziuni ale teritoriului tarii care isi au obarsia,probabil, inainte de formarea statelor feudale, in uniunile de obsti. In secolele XIV-XV, judetele nu aveau caracterul unor diviziuni administrative organizate de domnie,ci erau grupari teritoriale, pe care domnia le va transforma cu timpul, in unitati administrative reprezentand puterea centrala. In Moldova, sinonimul judetelor –tinuturile, erau unitati administrativ teritoriale ce depindeau de o cetate sau de curtea domneasca,al carui nume l-au imprumutat si in fruntea carora se afla cate un dregator. Deasemenea in Transilvania erau comitatele iar in Tara Romaneasca erau judetele. Dregatorii din fruntea tinuturilor (comitatelor, judetelor) erau reprezentanti ai puterii centrale si indeplineau atributii de administratie, judecata si strangerea darilor.
Incepand din a doua jumatate a secolului al-XVI-lea, domnii au urmarit sa desfiinteze autonomia oraselor. Una dintre masurile luate in acest scop a fost numirea unor dregatori proprii, supusi controlului lor, carora le-au incredintat atributii judecatoresti si administrative.
Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala
Editura Lumen
www.edituralumen.ro