edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Horia Hulban
Povesti pentru copii care nu mai sunt copii
Si pentru adulti care mai sunt copii
Iasi, 2009
200 pagini

Astazi am sa va spun o poveste de adormit copiii. Cel putin asa cred parintii. Adevarul e ca ei nu adorm, ci mediteaza asupra intelesului acelei povesti, dar parintii nu au de unde sti asta. Au uitat de cand erau ei insisi copii.
Eroii mei de astazi sunt frati gemeni. Numele lor sunt Val si Mal. Val s-a nascut primul si daca ar fi baiat de imparat ar fi mostenitorul tronului. Mama l-a pus intotdeauna pe el primul sa suga la piept, a fost primul schimbat, primul leganat, primul imbaiat si primul…, primul…, primul la tot ce viata stie sa dea bun. Mal a fost intotdeauna al doilea, ceea ce, atunci cand sunt doi, inseamna si ultimul. E drept, soarta n-a fost chiar atat de rea cu el pe cat vi s-ar putea parea; de obicei reusea sa ajunga la mal, dar au fost si cazuri cand se ineca… la mal. Cand Val facea o boroboata, valurile spalau bine malurile si toata murdaria pe mal ramanea. Nu venea nici un serviciu de salubrizare sa curete in urma Valului. Dar altfel, Val si Mal o duceau bine impreuna, erau mereu nedespartiti. Mal nu se supara niciodata pe Val, caci daca ii era bine lui Val se rasfrangea si asupra lui o parte din acest bine, iar daca era ceva rau, oricum Mal trebuia sa plateasca si ce ar fi fost bine daca ar fi trebuit sa sufere amandoi? Asa ca vina o lua asupra sa intotdeauna Mal si meritele si le asuma Val. Asa se intampla si acasa si la scoala. Lumea se invatase sa fie asa si ar fi fost mare mirare daca s-ar fi intamplat altfel.
Deunazi, la scoala, pe cand jucau fotbal, Val a tras un sut trasnet, care a bagat gol in geamul scolii. Toti copii au vazut, au ras si-au aplaudat, dar cand a venit profesorul de sport, furios si strigand la ei toti, Mal a plecat capul in jos, ca si cand ar fi fost vinovat, n-a spus nimic, profesorul i-a dat o palma prieteneste peste cap, dupa ce a tras concluzia ca el a fost cel care a spart geamul, si absolut nimeni, absolut nimeni nu a spus ca acel gol a fost marcat de Val, ceea ce a fost, de fapt o nedreptate ce i s-a facut acestuia. Nici parintii nu au fost surprinsi ca au trebuit din nou sa plateasca un geam spart de Mal. Ce sa mai zica? Era doar copilul lor! Dar acasa si-au amintit brusc ce sa-i spuna si Mal a ascultat, cu atentie, cu capul plecat, si a promis ca in viitor sa fie mai atent, sa nu se mai intample asa ceva.
Dar scoala nu are numai recreatie, ci din pacate are si ore. Ore bune, in care profesorii ar vrea sa stai nemiscat, ascultandu-i numai pe ei, atunci cand, in realitate, gandurile hoinaresc si nimeni nu le poate opri, cand un coleg iti spune ceva sau tu vrei sa-i spui ceva extrem de important unei colege frumoase ca o floare si cu parfum de boare, cand trebuie puse la punct planurile distractiei de dupa-amiaza, cand trebuie sa te gandesti la adevaratele probleme ale vietii si nu la ce s-a intamplat cu sute de ani inainte, la ce au scris scriitorii aceia care au trait inaintea bunicilor tai, la ce fac animalele pe care le poti vedea dar la gradina zoologica, la probleme abstracte, de chimie, de fizica si mai ales de matematica. Val are o adevarata teorie despre asta si e ascultat de fiecare data cu mare atentie de catre majoritatea colegilor sai, dar Mal e mult mai ingaduitor fata de ele si in mare gandeste la fel cu tocilarii care se gasesc in fiecare clasa, spre marea satisfactie a profesorilor, care ti-i dau tot timpul ca exemplu. In ciuda acestei evidente deosebiri dintre ei, Val si Mal erau obligati sa stea tot timpul in aceeasi banca, pe randul trei de langa fereastra. Chestia e ca era foarte greu sa-i deosebesti. Unii ar spune ca semanau ca doua picaturi de apa, dar in realitate erau foarte deosebiti. De cand au fost adusi de la Maternitate, tatal lor se uita la ei ca intr-o oglinda, caci ce era in dreapta era si in stanga, dar, dupa cativa ani, a reusit si el sa-i deosebeasca si sa nu greseasca intr-o proportie de 75%. Mama nu i-a confundat insa niciodata. Ca sa isi ajute sotul, i-a spus acestuia ca cel care e asezat in partea dreapta e Val si cel din partea stanga e Mal si tot ea a hotarat care le e numele. Lucrurile au functionat bine insa numai pana cand Val si Mal au inceput sa se miste in patru labe si au refuzat sa mai pastreze locurile care le-au fost rezervate. Tata era din cauza asta foarte deprimat, dar mama ii descalcea imediat, fara nici o clipa de sovaiala si reusea asta in proportie de 100%. La un moment dat a fost pusa problema coaserii pe haine a unei etichete cu numele fiecaruia, dar pana la urma decizia a fost abandonata. Sa nu mai vorbim de vecini, care nu stiau niciodata care din ei era vinovat: pentru ei Val sau Mal era tot una, sau, ca sa ne exprimam in termeni matematici, reuseau sa-i identifice corect in proportie de 50%, pana cand lucrurile au ajuns asa cum am spus la inceputul povestirii, adica atunci cand era ceva pozitiv eroul era Val si cand era negativ eroul era Mal. La scoala gemenii au constituit subiectul de baza a unei lungi sedinte a corpului profesoral. Oricat de greu deosebesc profesorii geniile de copiii de rand - si o spun in deplina cunostinta de cauza, caci si eu sunt profesor - ei au observat cu timpul ca unul din ei e mai bun decat celalalt la carte, dar nu reuseau sa spuna care. In privinta aceasta intre profesori s-au desfasurat interminabile dispute si s-a pus chiar si un ramasag, dar inca nu s-a stabilit in mod ferm cine l-a castigat. Asa cum voi copiii ati intuit din prima clipa in mod corect, cel care era mai inclinat spre invatatura era Mal, iar cel mai inclinat spre succesele vietii era Val. Nu stiu insa cum ar fi scapat Val de corigente, daca nu era Mal. Cand Val lua o nota proasta, data urmatoare se prezenta la raspuns Mal, sub numele de Val si nota se corecta imediat. Elevii sunt intotdeauna cu un pas inaintea profesorilor, dar profesorii invata incet si ei, fiind ceva mai greoi, asa ca, dupa sedinta consiliului profesoral, s-a hotarat ca cei doi frati sa fie examinati simultan. A ramas totusi incalcita povestea legata de cine raspundea in numele cui, dar, daca intrebati oricare dintre profesori, va poate jura ca el nu a putut fi pacalit niciodata. Dupa o scurta perioada de confuzie, copiii au inceput sa-i deosebeasca aproape fara gres pe Val si Mal. Nu stiu ce au in plus copiii fata de profesori, caci ei nu pot fi pacaliti. Cred ca e ceva ce tine de miros. Oricum ai vrea sa apari in ochii lor, ei te miroasa si nu poti sa ascunzi cine esti cu adevarat.

www.edituralumen.ro

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala