edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Constantin Marin
Isihasm in manastirile spatiului mioritic romanesc – de la palamism la paisism
Iasi, 2009
192 pagini

Problema aceasta dificila, quaestio perdificilis, a suscitat numeroase dispute. Astfel autorii care au identificat sfera filosofiei cu sfera intregii cunoasteri au negat, implicit, existenta filosofiei crestine, argumentand ca ar trebui sa se admita, in acest caz, ca exista matematica crestina, fizica crestina, biologie crestina, etc. Altii cred cred ca filosofia crestina este orice conceptie filosofica compatibila cu invatatura crestina si, cand nu exista o atare combatibilitate, ar fi vorba de teologie. Bineinteles ca ambele aceste orientari trebuie privite, cum se spune, unter ublichem Vorbehalt. Astfel, in primul caz este vorba doar despre interpretarea filosofica din stiintele respective iar in al doilea, trebuie spus ca orice cunoastere care nu este compatibila crestinismului, este teologie. Ni s-a parut mai compatibila adevarului istoric explicatia lui Mircea Vulcanescu despre extrinsecism, intrinsecism si averroism, conform careia, de exemplu, tomismul este filosofie crestina extrinsecista deoarece Toma admite ca ratiunea si credinta au domenii diferite, abordate complementar. Conceptul aristotelic de proportionlitas este transformat, rafinat, de acest teolog, in proportionabilia, servindu-i spre a sustine ca intre om si Dumnezeu nu este nici un fel de raport, de relatie, ci doar asemanare. Sa retinem aceasta idee, pentru a putea intelege mai bine deosebirea dintre teologia apuseana si cea rasariteana, despre care va fi vorba, mai in amanunt, cand vom analiza spiritualitatea isihasta in ambianta ortodoxiei bizantine. Cat despre intrinsecism, in speta A. Augustin si augustinienii se sustine ca ratiunea si credinta au aceleasi domenii, abordate cu mijloace diferite; in ceea ce priveste averroismul, credinta si ratiunea sunt nu doar diferite ci si cercetate divergent.

Este curios faptul ca Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae, el, care avea ca principiu metodologic de cercetare ca lipsa izvorului, a sursei, “nici pune, nici radica lucrul”, el, care era un orientalist bine informat in cunoasterea culturii turce, persane, arabe nu transmite date certe, informatii despre isihie, rugaciune.
Atragem atentia doar asupra acestui fapt, cel puttin, pentru urmatorul motiv: medicina contemporana, dupa cum observa Sergiu Al-George, cerceteaza implicatiile strict stiintifice ale practicii yoga, cum sunt: realizari in ce priveste cinetica inversa a automatismelor, controlul constient alactivitatii cardiace, al intregului metabolism. Se mareste potentialul electric al organismului si scade lungimea de unda a radiatiei emisa de organismul yoginului (isihastului?!). In felul acesta se “detaseaza” de propriul corp si poate percepe, la nivelul campului, ce va fi in viitor (de exemplu, in aceasta stare, de o durata de 2-3 minute, poate vedea aievea evenimente ce se vor petrece peste 100-200 de ani: In cazul in care un yogin experimentat si-ar mari potentialul bioelectric al organismului de sapte ori, lungimea de unda emisa de organismul lui ar fi comparabila cu cea a luminii, aprox. 98%). Deci este vorba de energie si de biocamp. Problema este daca si in cazul practicantului isihast stiinta ar putea descoperi astfel de fenomene; aceasta sub un aspect. Sub alt aspect, daca materia se comporta functie de energie, aceasta (Sergiu Al-George, “Medicina indiana”, in vol. “Istoria medicinii universale”, sub ingrijirea prof. dr. doc. V. L. Bologa, Editura Medicala, Bucuresti, 1970, pag. 125-130.Vezi si nota 1 din Prooemiolum) inseamna ca unele teze ale teologiei rasaritene despre energiile divine percepute de isihast si-ar gasi unele confirmari strict experimentale. Isihasti, autori-practicanti mai importanti, sunt cuprinsi, in Filokalie, de catre Macarie din Corint si Nicodim Aghioritul, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Vom arata in paginile urmatoare ca disputa Palama - Varlaam a fost sursa celor mai multe neintelegeri intre reprezentantii teologiei din Rasarit si Apus, manifestate si in alte forme, forme ce n-au fost generate numaidecat de factori de doctrina ci si de alti factori extradoctrinari. In concluzie, ceea ce a initiat Nichifor Isichastul va fi mai apoi completat si precizat de Simeon Noul Teolog si de catre Grigore Sinaitul.

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro