edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Viorel Rotila
Tragicul in filosofia existentialista franceza
Iasi, 2009
475 pagini

Aceasta lucrare sta sub semnul intrebarii: Ce este tragicul? Nu vom da o definitie a tragicului, ori vreun set de definitii, in incercarea de a fixa in mod irevocabil tragicul in concepte, raspunsul la aceasta intrebare putand fi deslusit pe intreg parcursul lucrarii. Pentru a ajunge la acest rezultat va trebui sa raspundem mai intai la o alta intrebare, ce tine de metoda: Care este universul de discurs in care poate fi definit tragicul? Poate aparea tragicul rupt de existenta umana, fara nici o legatura cu ea? Universul de discurs pe care-l vom avea in vedere este cel circumscris de filosofia existentialista fran-ceza. Evident, nu intelegem acest „univers de discurs” ca fiind unul ermetic, fara nici o legatura cu alte cadre de referinta, asa cum nici filosofia existentialista nu apare din neant si nu dispare fara a lasa urme in alte curente filozofice; la randul sau acest „univers de discurs” va fi situat in orizontul de sens al fenomenologiei. Orientarea predilecta a cercetarii va fi dominata de ideea ca filosofia existentialista constituie un moment „necesar” al istoriei filosofiei, un eveniment ce survine in mod firesc, legat intim de ansamblul cunoasterii umane. Ca orice intro-ducere dorim ca si aceasta sa fie o ducere inauntrul problemei aflate in atentie, respectiv analiza tragicului in filosofia existentialista franceza.
In evidentierea tragicului in filosofia existentialista franceza operam pe mai multe planuri in acelasi timp: in prima instanta plecam de la o definitie a tragicului din cele „disponibile” prin intermediul careia vom identifica „zonele” de tragic din gandirea filosofilor avuti in vedere. Din aceasta perspectiva pornim de la definitia data de Gabriel Liiceanu in Tragicul: O fenomenologie a limitei si a depasirii , care identifica aparitia tragicului in sfera confruntarii constiintei cu limita, utilizand-o si indicand totodata faptul ca aceasta definitie nu acopera toate regiunile ontologice, necesitand a fi completata; avem in vedere faptul ca desi tragicul este gandit in lucrarea amintita dintr-o perspectiva fenomenologica, aceasta este insa incompleta. Prin urmare, vom incerca o completare, legaturii stranse dintre tragic si limita adaugandu-i-se alte doua perspective: dependenta sensului de tragic de Orizontul de sens si inradacinarea tragicului in transcendental. Apoi, plecand de la filosofia existen-tialista franceza vom ajunge la definiri ale tragicului pe care le-am regasit sau pe care le-am dedus din gandurile filosofilor analizati. Putem spune ca modalitatile de evidentiere a tragicului, ca existenta, ca rol, ca rost, la care recurgem depasesc intrucatva cele rostite de filosofii mentionati, ele pastrandu-se insa intr-o zona a posibilului filosofiei lor; altfel spus, ele reprezinta o ducere mai departe a gandirii acestora, o derivare a unor concluzii inexistente, dar ale caror premise pot fi identificate in filosofia lor . La toate acestea se adauga constructiile teoretice proprii (in mod clar derivate din cele cercetate), in special cele legate de identificarea unui domeniu al tragicului in constiinta, domeniu inserat in cadrul unei constiinte pe care am gandit-o a avea (si) o structura domeniala, si cele care au in vedere dependenta trairii tragice de sensul de tragic pe care constiinta il ia din lume . Exemplele „practice” de tragic le-am desfasurat pornind de la temele preferate de filosofii cercetati; astfel, vom intalni frecvent teme ca libertatea, sexualitatea, relatia cu Celalalt etc.
A cerceta filosofia existentialista presupune, asa cum aminteam, a te situa (si) in universul de discurs al acesteia si in orizontul de sens al fenomenologiei; or, intreaga teorie a constiintei pe care o dezvoltam, ce sta la baza ontologiei tragicului, este construita in interiorul acestui cadru de referinta, aceasta fiind principala modalitate in care am inteles sa abordam problema tragicului in filozofia existentialista franceza. Raportandu-ne la cate-va din teoriile pe care le postulam in cuprinsul lucrarii putem spune ca intreaga constructie teoretica completeaza „noesele” acestei filozofii; altfel spus, noi „punem” ceea ce intr-un fel era deja acolo.
Am avut astfel in vedere doua abordari fundamentale: derivarea unei ontologii a tragicului pornind de la cercetarile si metodele de cercetare ale acestor filozofi si identificarea perspectivei (implicite sau explicite) filozofilor analizati asupra tragicului.

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro