edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Alina Sandra
Teatrul Nocturn – Captarea Visului
Iasi, 2009
190 pagini

Tabloul-panda
Visul cosmar

Fiecare vis are mimica lui. In functie de aceasta, exista visul cosmar si visul comedie, ca stari de turbulente interioare si exprimare a unei povesti. Ele actioneaza ca o distantare fata de visul initial si nu trebuie confundate cu sensul propriu al cuvintelor de cosmar si comedie, ci ca un mod de vizualizare a teatralitatii.

Exista camere de tip vis-cosmar sau de tip vis-comedie. Cosmarul traieste datorita veridicitatii sale infricosatoare. El are cel mai mare potential teatral decat orice alt vis. In el deformarile ating limitele imaginatiei. Spaima insoteste permanent fiecare imagine si o incadreaza intr-un tablou-panda. Fara el, nici un cosmar sau o comedie nu se poate manifesta. Tabloul-panda este imaginea camerei. El retine doar schema, doar elementele importante ale imaginii pe care o incadreaza. Cosmarul se consuma intr-o perioada de timp indelungata. Este un esenta nu inteleg neaparat mesajul cosmarului. Esenta nu are aici de-a face cu asta.
Cosmarul te poate cuceri sau te poate ucide. Ambele se datoreaza gradului de expresivitate al tabloului panda. Cucerirea vine din fascinatia pe care el o degaja, imediat dupa ce s-a consumat. Te distruge, epuizandu-ti dorintele de somn si marind frecventa de aparitie a tabloului panda. Cosmarul nu poate fi transpus pe scena. Dar visul cosmar poate fi montat ca o prelungire a tragediei.
In visul cosmar sunetele se extind si au ecou. Zgomotul intern al acestui teatru, are in el o tanguire prelunga a glasului, apropiata de muzica operei. Gesturile sunt ample, ca intr-o pantomima, desfasurate in derulare, sau sunt statice, brusce, frante prin incordari si suspans. Visul cosmar e teribila exprimare a unei lumi in continua schimbare. Scenele sale se adancesc si intra intr-un subsol al ochiului, nestiut. Cand ne trezim din visul cosmar, in amintirea noastra ramane doar impresia de cosmar, de cruzime interioara, prin acel tablou panda.
In visul cosmar, toaca bate marunt, ritmurile ceasurilor stationeaza si lunile salta ca niste mingi. Universul este taiat in doua, de sunetul trenului pe sine.
Trezirii din vis ii urmeaza catharsisul. Catharsisul acum este vazut ca o stare a amintirii visului. El purcede din tabloul- panda, care deja are o forma concreta in amintire. Daca nu profiti imediat de aceasta stare, cultivand-o teatral, amintirea se invecheste si devine o imagine sedentara. Amintirea nu este acelasi lucru cu vazul.
Imaginile lor difera. Amintirea e o copie. Vazul e imitatia imaginii pe care o produce retina. Cat timp visezi, vezi imaginea dar nu iti amintesti realitatea. Cand te trezesti, iti amintesti de imagine, dar vezi si realitatea in acelasi timp. A vedea exista in ambele parti. A-ti aminti nu exista in vis. Din acest punct de vedere, visul este mult mai veridic. In el doar traiesti si vezi. Amintirea tine de moarte, de un trecut, tine de iluzia regasita in realitate si nu poate fi o imagine de teatru. Amintirea tine de o imagine ce s-a epuizat. Fiinta noastra e centrata doar in prezent. Ea vede, fara sa-si aminteasca ceva, pentru ca amintirea este o imagine apartinand trecutului:
Trecut    imagine-amintire
Prezent    imagine-concreta
Viitor    imagine-posibilitate sau inchipuita prin teatru
Exista in visul cosmar o incetineala, asemanatoare cu vascozitatea lui Bachelard. De multe ori nu poti merge si nu poti fugi. Ceva elastic iti reda locul initial din care vrei sa pleci. Inaintarea nu mai este posibila. Aceasta senzatie de clei este data de dizolvarea pamantului in apa, de obtinerea unui noroi gros ce intarzie trezirea. Acum sarpele nu mai poate fi absorbit de pamant si el se zbate la limita, nu este nici vizibil, nici invizibil. „Vascozitatea este urma unei oboseli onirice: ea impiedica visul sa inainteze. Traim atunci vise lipicioase intr-un mediu vascos”, spune Bachelard.
Exista in visul cosmar usi inchise, ca simboluri ale nedefinitului, ale misterului, ale curiozitatii. Acestea produc de multe ori o anumita teama si indecizie. Curiozitatea este starnita de o usa inchisa. Faptul ca o activitate se desfasoara acolo, fara sa poata fi vazuta, produce un viu interes celui care sta afara. La fel se intampla cu zgomotele venite de undeva, dintr-un loc izolat. Imediat apare intrebarea Ce se afla dincolo? Acest dincolo este o tinta spre care tind toate lucrurile. Mai apar spatii foarte inguste intr-un spatiu imens, in care sunt izolate Sficiuri, unghiuri ascutite si sunete nemaiauzite.
Visul cosmar transpus pe scena nu trebuie sa contina groaza. Groaza este specifica doar thriller-urilor cinematografice si cosmarului in sine. Teatrul cosmar e o stare fizica si emotionala, resimtita ca o descoperire a imperfectiunilor. In el groaza nu are ce cauta, ea s-a consumat in timpul cosmarului nocturn. Cand ne trezim, nu mai exista decat tabloul-panda care este static si drept, intocmai unei linii. Pe acesta, noi trebuie sa construim imaginea viitoare a visului cosmar.
Visul cosmar, se regaseste in regia moderna in momentele culminante, unde tensiunile sunt doar imagine, unde se pierd din cand in cand, un cuvant straniu si un gest fictiv. Cel mai frecvent, apar in spectacolele regizorului ucrainian Andryi Zholdak, care transpune prin ele, o enigma a cuvintelor-imagine. Ridicand realitatea la ideea de mister, cautand dincolo de text actiuni mimate, folosind muzica drept o miscare a obiectelor, el face realul sa se viseze constient. Idiotul, Hamlet/Dreams, Othello, O luna la tara, sunt exemple de spectacole napadite de tablouri panda. Momentul pisicii-femeie din Idiotul, al ciorii din Othello, miscarile sacadate ale personajelor, contin in ele o forma de violenta onirica, apropiata de violentele energetice propuse de Artaud.

www.edituralumen.ro

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala