edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor:  Aurica Stan
Exilul ca trauma. Trauma ca exil in opera lui Norman Manea
Iasi, 2009
213 pagini

Lucrarea Exilul ca trauma /Trauma ca exil  in opera lui Norman Manea (Cluj-Napoca, 2008) reprezinta o abordare critica nuantata si originala a catorva carti esentiale ale scriitorului.

Ceea ce apare, dintru inceput, remarcabil in cartea Auricai Stan este refuzul cliseelor si al lecturii obediente fata de opiniile criticilor literari ai zilei. Aceasta admirabila proba de independenta si integritate intelectuala este legitimata de o cercetare      aprofundata, riguroasa, iscoditoare - de certa profesionalitate - a textului pe care autoarea il scruteaza. Cum marturiseste in Introducere, optiunea pentru opera in cauza este stimulata tocmai de ,,terenul netatonat, maleabil”, oferind ,,multiple piste de interpretare si a carui multiple semnificatii sunt departe de a fi epuizate.”

Pornind de la premisa ca trauma si exilul sunt temele obsesive, recurente si de profunzime in volumele analizate, Aurica Stan subliniaza ferm, inca din debutul lucrarii, ca ,,in loc de trauma si exil, formula adoptata in exclusivitate de critica literara” va urmari ,,o resubstantializare a raportului, deceland, in cele din urma, avatarurile exilului ca trauma si ale traumei ca o sursa a exilului” in ansamblul literaturii scriitorului. Ea isi infaptuieste pe deplin intentia, intr-un proiect critic viabil si valoros, cu varii valente culturale.

Perfect avizata asupra consideratiilor critice anterioare despre opera pe care o studiaza (Lucian Raicu, Matei Calinescu, Radu Petrescu, Mircea Iorgulescu, Marta Petreu, Stefan Borbély, Gabriela Adamesteanu, Mihai Dragolea, Gheorghe Grigurcu, Ion Simut, Louis Begley, Robert Boyers, Claudio Magris, Heinrich Böll, Philippe Coste etc), dar si ale unor scrieri in posibila conectie spirituala cu cele analizate (Hannah Arendt, Mihail Bahtin, Emil Cioran, C.G. Jung, Mihail Sebastian, Primo Levi, George Orwell, Georges Perec, Jean Starobinsky, Tzvetan Todorov, Joseph Brodsky, Vladimir Jankélévich etc, etc) tanara si talentata licentiata din Cluj trece in revista, cu acuitate si competenta, dar si cu un intens si inteligent apetit al ineditului, al explorarii singulare, de adancime, volumele Anii de ucenicie ai lui August Prostul (editia 1979 si editia 2005), Plicuri si portrete (2004), Intoarcerea huliganului (2003), Despre clovni: dictatorul si artistul (1997) si Octombrie, ora opt (1997).

Lucrarea ofera, pentru fiecare dintre aceste lecturi si pentru ansamblul lor, interpretari si reflectii critice nu doar perfect argumentate, ci si autentic personale, in formulari memorabile si de o valoare analitica certa.
Aurica Stan revela, de pilda, in tusele expresioniste din Anii de ucenicie ai lui August Prostul, ,,stadiul larvar ca substitut al existentei propriu-zise” in socialismul ceausist, paradigma golului ca ,,vid existential”, recuzita de tip imagistic a scrierii ca translare si reprezentare literara a ,,structurii prototipic-alegorice a statului comunist”, grotescul mastii si al bufoneriei ca potentare a ,,figurii ultragiate a scriitorului, dedublare si nu identificare” si vede in maniera epistolara din Plicuri si portrete un ,,eveniment al singuratatii”, dar si imaginarea unui context al alteritatii solidare.

In Intoarcerea huliganului, autoarea semnaleaza intoarcerea exilatului ,,cu un insotitor” in tara natala, ca expresie a traumelor biografice vechi si noi ale celui care spera ca partenerul ar putea prelua macar parte din ,,intensitatea revenirii” si strabate strat cu strat semnificatia limbii materne, ca refugiu irevocabil, ,,fiintarea intru limba materna” drept travaliu obstinat si dureros intru regasirea placentei initiale si initiatice.
In Despre clovni: dictatorul si artistul, Aurica Stan accentueaza ,,recurenta” ca epistema a barocului, aici inversat, depasindu-si schematismul, iar ,,caderea” ca trasatura definitorie si multiplu semnificativa a clovnului.

De mare interes ni s-a parut si analiza, absolut inedita, facuta volumului Octombrie, ora opt, nu doar in surprinzatoarea explorare a simbolisticii numarului opt, ca ,,opus lui sapte” si marcand in cugetarea crestina ,,opozitia dintre Vechiul si Noul Testament” sau originala addenda speculativa Noiembrie, ora noua sau incitantele comentarii despre ,,ghemele memoriei”, ,,puloverul mortii”, afectivitatea intoarsa asupra obiectelor sau jocul ca simulacru al carnagiului, ci, mai ales, subtilitatea critica a asocierii infant-clovn (,,figura copilului o anunta pe cea a lui August Prostul, doua alter-ego-uri narative”, intr-un destin al suportarii si depasirii traumei).

Scriitorul isi regaseste in studiul critic al Auricai Stan eul creator autentic care, dupa cum spunea Lucian Raicu, se opune, prin actul scriitoricesc, constrangerii interioare sau externe  - ,,consecinta aparent logic” a suferintei, scrisul ca ,,o modalitate regasita a libertatii interioare si a libertatii pur si simplu.”

Lucrarea autoarei a fost evaluata cu calificativ maxim de comisia de licenta UBB. Ea depaseste, credem, excelenta unei lucrari strict universitare, validand un talent literar major si un spirit critic de exceptie.

Norman Manea
Bard College, 20 iulie 2008

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro