edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autori: Simona Ponea, Ecaterina-Maria Porumb, Andreea Racles, Catalin Dumitru Rogojanu
Deschideri postmoderne in sociologie si asistenta sociala
Iasi, 2009
140 pagini

1. Supervizarea la origini
De foarte multe ori termenului de “supervizare” ii sunt atribuite nenumarate sensuri. Este adesea confundat cu consilierea, terapia, managementul sau alti termeni apropiati. Consideram ca este important ca in aceasta lucrare sa aflam si sa intelegem ce anume presupune supervizarea si ce nu presupune aceasta. De asemenea dorim sa ne oprim asupra istoriei supervizarii, a functiilor, obiectivelor si asupra tipurilor de supervizare, sa definim supervizarea online dar si ce anume trebuie sa faca un superizor pentru a fi un profesionist de succes.
1.1. Definiri ale supervizarii -
Ce este supervizarea?
Supervizarea face parte  dintr-o agenda mai larga ce cuprinde asistenta sociala si medicala privind calitatetea, contabilitatea si eficacitatea serviciilor. Aceasta ofera un sistem ce vine in ajutorul practicantilor si asigura o calitate mai mare a serviciilor sau tratamentelor prin evaluarea practicii sau a serviciilor si este una din metodele ce ajuta agenda medicala si sociala a guvernului, prin incurajarea practicantilor in a invata din experientele lor la locul de munca.
Supervizarea este o activitate ce poate de asemenea sa contribuie la dezvoltarea profesionala continua a practicantilor, a carei importanta este recunoscuta de autoritatile abilitate in domeniu. Procesul de supervizare ajuta totodata practicantii sa-si imbunatateasca abilitatile de reflectare, ingustand „prapastia” dintre teorie si practica, si facand posibila o mai usoara intelegere a ceea ce presupune sa fii un profesionist in domeniu.
Supervizarea isi are originile in psihoterapie, asistenta sociala si consiliere si are un rol deosebit prin modul in care ajuta atat personalul cu vechime cat si incepatorii.
Termenul de supervizare a cunoscut de-a lungul timpului numeroase definiri. Ne propunem in continuare sa ne oprim asupra catorva dintre ele pentru ca ulterior sa ajungem la o cluncluzie si sa vedem in cateva cuvinte ce naume presupune in final procesul supervizarii.
„Supervizarea poate fi vazuta ca un proces colaborativ intre doi sau mai multi practicanti ce pot face parte din acelasi domeniu sau din domenii diferite. Acest proces are scopul de a incuraja dezvoltarea abilitatilor si deprinderilor profesionale, a calitatii serviciilor oferite clientilor prin implementarea unor standarde de calitate. Acestea sunt mentinute prin discutii despre situatiile unor clienti sau prin interventiile ce utilizeaza elemente de reflexie.”(The Chartered Society of Physiotherapy, 2003, p. 3)
O alta definire a termenului de supervizare are in vedere „descrierea unui proces formal de suport profesional si educational care ajuta asistentii sociali sa-si dezvolte cunostintele si competentele, sa-si asume responsabilitatea activitatii desfasurate si sa puna accent pe siguranta si protectia clientului, a respectarii drepturilor acestuia.(DoH, 1993, apud The Chartered Society of Physiotherapy, p.3)”
La intrebarea ce este supervizarea gasim in literatura de specialitate mai multe explicatii (Florin Salajeanu, pp. 202-203)
• Schimb de experienta ca forma de invatare a adultilor;
• Cadru formal de desfasurare a schimbului de experienta;
• Modalitati de sprijin pentru desfasurarea muncii de zi cu zi;
• Mijloc de monitorizare/evaluare a procesului de munca/invatare a adultilor;
• Indrumare si imputernicire in munca;
• Asigurarea responsabilitatii;
• Mijloc de invatare in climat competitiv;
• „Liantul” intre teorie si practica;
• Activitate organizata care include sprijin de dezvoltare profesionala;
• Metoda de interventie datorita faptului ca de efectele acesteia beneficiaza calitatea serviciilor pentru altii.
La cele mentionate mai sus putem adauga definitiile formulate de Godelieve C. C. Van Hees in lucrarea „Introducing to the Launching of the Network „Supervision in the Bachelor and Master of Social Work in Europe”, care considera ca supervizarea poate fi definita in urmatoarele modalitati:
• Un spatiu care ofera posibilitatea discutiilor libere, a deschiderii si a feedback-urilor;
• Un spatiu pentru reflectare si introspectie;
• Supervizarea reprezinta o modalitate de a invata prin practica;
• Un proces care ajuta la „cresterea” personala si profeisonala;
• Focalizarea pe abilitati si capacitatile supervizatului in vederea ajutorarii acestuia pentru a se intra mai usor in munca practica de teren.

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro