edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Sandu Antonio, Anamaria Boboc
Iasul in literatura
Iasi, octombrie 2008
220 pagini

Volum aparut cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National din cadrul Ministerul Culturii si Cultelor
Introducere - Iasul in literatura - autori: Sandu Antonio, Anamaria Boboc

Extras din text - Iasul in literatura - autori: Sandu Antonio, Anamaria Boboc

Bibliografie - Iasul in literatura - autori: Sandu Antonio, Anamaria Boboc

Cultura ieseana are la baza un profund sentiment al vesniciei. Ca sa paraseasca Iasul calatorului ii trebuie un avant necesar pentru a urca domoalele coline care-l inconjoara. Ele sunt un punct de repaos in calea lui inainte de a-si lua avantul catre alte zari dar si un repaos ca o oprire inaintea unui templu, in calea drumetului care manat de treburi sau doruri isi poarta pasii spre Iasi.

Drumurile Iasului sunt astfel de opriri si avanturi neincetate care prind la mijloc „in sinea lucrurilor” ca o marturie a unei vesnicii promise. Case si statui, biserici si palate sunt pietre de popas ale vesniciei aduse in clipa prezenta de oamenii locului. Situat pe raul Bahlui la 12 km. de confluenta acestuia cu Jijia (Badarau, 2007:9) Iasul se intinde in depresiunea Bahluiului intre dealurile Copou, Repedea, Cetatuia, Galata, Bucium-Paun, Sorogari, Breazu.

Dezvoltarea orasului asemeni majoritatii oraselor moldovenesti in zone de interferenta intre campie si podis (Tufescu apud Badarau, 2007:11) pusa pe seama utilizarii simultane a resurselor naturale oferite de cele doua medii geografice ne permite sa intelegem integrarea spirituala a Iasului in ceea ce Lucian Blaga numea spatiul mioritic. Situarea orasului in aceasta depresiune a Bahluiului este raspunzatoare spiritual de fericita abundenta a personalitatilor culturale care au marcat Iasul prin prezenta lor. Fiind in mod natural un punct de intalnire a drumurilor ce strabat Moldova, Iasul este totodata un creuzet care a adunat energiile creatoare ale multor oameni ai locului, le-a potentat infuzandu-le spiritul mioritic specific acestei ondulatii deal-vale si le-a trimis apoi dupa necesarul ragaz de reflectie sa se afirme in tara si in lume.

Orasul Iasi adaposteste de pe vremea lui Alexandru cel Bun o Curte domneasca, avand rol si de resedinta domneasca secundara in secolul al XIV-lea urmand ca dupa Stefan cel Mare majoritatea domnitorilor sa-si aiba resedinta la Iasi (Neamtu apud Badarau 2007:31). In timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568) Iasul devine capitala statului feudal Moldova. (Closca, 2008:28-29). Iasul pierde statutul de capitala in urma unirii Moldovei cu Muntenia in 1859 si formarea Romaniei moderne. Diminuandu-i-se importanta politica si administrativa Iasului ii ramane sa se afirme ca centru cultural care va polariza valorile spirituale romanesti ale secolului XIX si XX.

Orasul revine pentru cateva luni la statutul de capitala – a intregii Romanii- in timpul ocupatiei austro-germane de la sfarsitul anului 1917. Odata cu infaptuirea Marii Uniri de la 1918, capitala Romaniei revine definitiv la Bucuresti, Iasului revenindu-i un rol simbolic de capitala spirituala.

Odata cu mutarea capitalei la Bucuresti boierimea locala se muta fie la Bucuresti, fie in strainatate. Raman in Iasi doar cativa boieri cu rafinament intelectual care vor pune bazele Societatii literare Junimea si revistei Convorbiri literare, printre care :Titu Maiorescu, Petre Carp, Vasile Pogor, Teodor Rosetti, Iacob Negruzzi.

Printre numele de rasunet care au frecventat alaturi de intemeietori sedintele Junimii amintim pe : Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, Nicolae Gane.

Intalnirile care aveau loc la Casele cu ferestre luminate au adus Iasului faima de capitala spirituala a tarii. Pentru firile boeme si romantice precum si cele ale junimistilor Bucurestii erau locul actiunii al fierberii politice si moderne a vremii, in timp ce Iasul ramasese un refugiu de suflet in care acestia pregateau renasterea spirituala a natiunii.

Societatea Junimea este cea care l-a trimis pe Eminescu la studii la Berlin. Tot junimistii prin Vasile Pogor si Titu Maiorescu l-au recomandat ca director al Bibliotecii Centrale din Iasi.

Iacob Negruzzi relateaza in « Amintiri din Junimea » despre primul sau contact cu versurile eminesciene. Dupa primele strofe citite din « Venere si Madona » relateaza Negruzzi poezia lui Eminescu i-a captat atentia. Citita de Maiorescu la intalnirea Junimii aceasta a impresionat intreaga audienta.

Junimea a fost inima care a dat putere Iasului cultural tocmai pentru ca a adunat pe cei care au vrut sa transforme vocatia linistii si blandetii in povara cuvantului.

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro