Cladiri de patrimoniu in Municipiul Iasi - Sandu Antonio, Irina Morariu, Anamaria Boboc
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autori: Sandu Antonio, Irina Morariu, Anamaria Boboc
Cladiri de patrimoniu in Municipiul Iasi
Iasi, Octombrie 2008
240 pagini
Volum aparut cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National din cadrul Ministerul Culturii si Cultelor
Cultura ieseana are la baza un profund sentiment al vesniciei. Ca sa paraseasca Iasul calatorului ii trebuie un avant necesar pentru a urca domoalele coline care-l inconjoara. Ele sunt un punct de repaos in calea lui inainte de a-si lua avantul catre alte zari dar si un repaos ca o oprire inaintea unui templu, in calea drumetului care manat de treburi sau doruri isi poarta pasii spre Iasi.
Drumurile Iasului sunt astfel de opriri si avanturi neincetate care prind la mijloc „in sinea lucrurilor” ca o marturie a unei vesnicii promise. Case si statui, biserici si palate sunt pietre de popas ale vesniciei aduse in clipa prezenta de oamenii locului. Situat pe raul Bahlui la 12 km. de confluenta acestuia cu Jijia (Badarau, 2007:9) Iasul se intinde in depresiunea Bahluiului intre dealurile Copou, Repedea, Cetatuia, Galata, Bucium-Paun, Sorogari, Breazu.
Dezvoltarea orasului asemeni majoritatii oraselor moldovenesti in zone de interferenta intre campie si podis (Tufescu apud Badarau, 2007:11) pusa pe seama utilizarii simultane a resurselor naturale oferite de cele doua medii geografice ne permite sa intelegem integrarea spirituala a Iasului in ceea ce Lucian Blaga numea spatiul mioritic. Situarea orasului in aceasta depresiune a Bahluiului este raspunzatoare spiritual de fericita abundenta a personalitatilor culturale care au marcat Iasul prin prezenta lor. Fiind in mod natural un punct de intalnire a drumurilor ce strabat Moldova, Iasul este totodata un creuzet care a adunat energiile creatoare ale multor oameni ai locului, le-a potentat infuzandu-le spiritul mioritic specific acestei ondulatii deal-vale si le-a trimis apoi dupa necesarul ragaz de reflectie sa se afirme in tara si in lume.
La 6 octombrie 1408 domnitorul Alexandru cel Bun dadea negustorilor din Liov un privilegiu comercial „iar cine merge spre partile tataresti va plati pentru cantare, in Suceava o rubla de argint, in Iasi 30 de grosi” (Costachescu, 1932:634, si Leonte 2000: 15). Acest privilegiu constituie prima atestare documentara a orasului Iasi care exista in vecinatatea unei Curti domnesti inca de la mijlocul secolului XIV-lea (Closca, 2008:18). Sapaturile arheologice derulate pe locurile vechii Curti domnesti si-n alte situri din orasul Iasi atesta urme de locuire de factura rurala din secolul al XIII-lea (Andronic, 1986:36-38), care continua o traditie de locuire inceputa in paleoliticul inferior, probata arheologic prin existenta unor unelte din silex apartinand acelei perioade (Dinu, 1955:701-702). Originea numelui orasului Iasi este incerta. Se opineaza ca ar putea proveni de la numele unui presupus intemeietor „Iasciu” (Codex Bandimus apud Badarau, 2007:24). Dela numele unei vechi localitati romane Municipium Iassiorum a carei localizare geografica este incerta (Luca Holstenius apud Badarau 2007:24) de la o populatie antica posibil trib iliric al Iasilor, (ibidem) sau de la breasla arcasilor numiti de maghiari jiasy (mohlenkmp apud Badarau 2007:27).
Orasul Iasi adaposteste de pe vremea lui Alexandru cel Bun o Curte domneasca, avand rol si de resedinta domneasca secundara in secolul al XIV-lea urmand ca dupa Stefan cel Mare majoritatea domnitorilor sa-si aiba resedinta la Iasi (Neamtu apud Badarau 2007:31). In timpul domniei lui Alexandru Lapusneanu (1552-1561; 1564-1568) Iasul devine capitala statului feudal Moldova. (Closca, 2008:28-29). Iasul pierde statutul de capitala in urma unirii Moldovei cu Muntenia in 1859 si formarea Romaniei moderne. Diminuandu-i-se importanta politica si administrativa Iasului ii ramane sa se afirme ca centru cultural care va polariza valorile spirituale romanesti ale secolului XIX si XX.
Orasul revine pentru cateva luni la statutul de capitala - a intregii Romanii- in timpul ocupatiei austro-germane de la sfarsitul anului 1917. Odata cu infaptuirea Marii Uniri de la 1918, capitala Romaniei revine definitiv la Bucuresti, Iasului revenindu-i un rol simbolic de capitala spirituala.
Editura Lumen
www.edituralumen.ro