Cand trandafiri nu mai infloresc - Lucica Sava
Editura Lumen
Autor: Lucica SAVA
Iasi, Ianuarie 2009
197 pagini
Cuprins - Cand trandafiri nu mai infloresc - autor: Sava Lucica
Prefata - Cand trandafiri nu mai infloresc - autor: Sava Lucica
Extras din text - Cand trandafiri nu mai infloresc - autor: Sava Lucica
Sava Lucia este o poeta romantica care se exprima cu instrumente postmoderne. Poezia Luciei este inainte de toate o regasire de sine in cautarea unui absolut ingenuu. Cautarea poetica este in primul rand un joc cu Insinele. Iubirea este un pretext pentru regasirea din fragmentar „Ne-am asezat/ Pe miezuri de cioate/ Uimita ca ai intrebat Ma mai iubesti dintre toate?/ Facand „din simtire un ritual „ intreaga aventurare pe „meleagurile” poetice este patrunsa de melancolia aneantizarii si angoasa unui abis al Fiintei. Recrearea poetica a naturii este un alt pretext pentru reveria romantica „Si brazii ce masoara jalea, / O inima mereu o simte / Iar mana, cade incet moale/Pe scrisul sters de la morminte”/
Poeta si-a petrecut copilaria intr-un sat de munte si aceasta - ne spune autoarea - si-a pus definitiv amprenta asupra firii sale conferindu-i sensibilitatea si blandetea, si am spune noi sentimentul existentei unui infinit tainic si atotcuprinzator ca fundal al existentei si finitudinii lumii. Asa se explica de ce in versurile sale poeta ne spune „As fragmenta din anii batrani de solitudini / Si m-as intoarce insami sub vantul din salcami/ (…) /As imparti si varsta in intamplari voite /Marturisiri as strange in vraf de anticar/ Din ani reiterarea la ceasuri plamadite / Din idealuri vise… nu ce-a fost in zadar./
Refugiul literar al Luciei a transformat Universul intreg intr-o hrana a sufletului dandu-i prin asumare poetica o consistenta ideatica. Invatata cu solitudinea Lucia marturiseste ca se simte in starea poetica „condeiul fiind apa si hrana zilnica”. Ceea ce atrage la poezia Luciei este pentru mine sinceritatea si candoarea versului. Transmite un sentiment acut de „fiintare care face ca granita Fiintei insasi sa se oculteze in cotidian „Ca un orfan de frumusete / Dragostea mea toiag pe drumuri „/ Coloana-n trup, in suflet psalm”/.
Fara o densitate exigenta a figurilor de stil, poezia Luciei este facuta sa transmita atat cat spun cuvintele insasi fara sa transforme in mod special realitatea in metafora. Cuvintele insa spun ceva mai presus decat ele si anume creaza o fanta de cunoastere catre sufletul poetei. Utilizarea figurilor de stil si mai ales a metaforei apare atunci cand emotia ce transpare din cuvinte ar transforma rostirea in derizoriu in lipsa unei iesiri in planul secund. Poeta cantareste atent cuvintele mascata de o aparenta neglijare a scriiturii in fata seductiei realitatii ce transpare din poezia Luciei Sava. Rezultatul este o lirica placuta si accesibila in acelasi timp.
Formarea intelectuala a poetei absolventa a Facultatii de Filosofie si Jurnalism si ucenicia poetica in cadrul unor Cenacluri bucurestene impletita cu fascinatia solitudinii si a retragerii in natura , ambele si-au pus in egala masura pecetea pe sufletul poetei tot in aceeasi masura precum cele trei persoane: bunicul, mama, fratele a caror pierdere poeta ne marturiseste ca i-au marcat existenta.
Dr. Antonio Sandu
Director al Editurii Lumen
Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala