Sensul teandric al iubirii - Tudor Ghideanu
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Tudor Ghideanu
Sensul teandric al iubirii
Iasi, 2007
293 pagini
De la inceput trebuie sa aratam distinctia ontologica dintre existenta lui Dumnezeu si cunoastera lui Dumnezeu si, totodata, complementaritatea dintre revelatia divina si trairea (Erlebnis) lui Dumnezeu (ca iubire, smerenie, mila, rugaciune, asceza, contemplatie, extaz). Cunoasterea este una dintre dimensiunile necesare ale fiintei umane, astfel incat noi suntem deopotriva: subiect si obiect al cunoasterii. Dumnezeu, insa, nu poate fi niciodata obiect al cunoasterii eroare fundamentala, comisa de reprezentantii gandirii discursive, care L-a redus la intelesul logic de: idee, monada, prim-motor nemiscat, lucru in sine, principiu, elan vital, etc. O astfel de gandire filosofica, tinzand sa prinda totul in concept si argumentare, pierde din vedere ceea ce este profund caracteristic crestinismului: „Ceea ce este si ramane mereu acelasi –Dumnezeul cel viu”. „Finalitatea tuturor formelor de cunoastere a necunoscutului din noi-observa teologul roman al noii generatii Vasile Raduca –si din jurul nostru, este cunoasterea lui Dumnezeu. Dar nu este suficienta numai cunoasterea Lui mentala? Putem cunoaste, in sfera simplu omeneasca, o persoana numai mental? Nicidecum. Mental, ne putem chiar indoi de existenta ei. Mental, o putem face chiar sa nu existe pentru noi. Acesta este riscul pe care si-l asuma fiinta umana, atunci cand crede ca-L poate cunoaste si pe Dumnezeu, numai cu mintea” Astfel, apreciem si noi ca omul trebuie sa-l cunoasca altfel decat cunoaste lucrurile si celelalte fiinte. Credem ca, daca in cunoasterea lui Dumnezeu, folosim numai organele, functiile, metodele si rationamentele, utilizate la cunoasterea celor finite, relative, determinate, etc, atunci, desigur, Dumnezeu ne va ramane, pentru totdeauna, Marele Necunoscut, imposibil de incorsetat in conceptele noastre limitative. Omul poate sa spuna, cel mult, ca Dumnezeu este, dar nu si ce este, sau cum este. Exista un „adanc nepatruns”, care separa creatura de Creator. Deci, cugetatorul afirma, deopotriva, atat cunoasterea, cat si necunoasterea lui Dumnezeu. In acest sens a vorbit Diadoh al Foticeii, in secolul al V-lea: „Teolog este cel care se roaga, iar cel care se roaga este teolog”.
Autorul
Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria VirtualaEditura Lumen
www.edituralumen.ro