Lumini si umbre - Nicoleta Cramaruc
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Nicoleta Cramaruc
Iasi, Ianuarie 2008
121 pagini
Prefata/Lumini si umbre/Nicoleta Cramaruc
Extrase din cuprins/Lumini si umbre/Nicoleta Cramaruc
„Ne strecuram printr-un Timp in care ne regasim din ce in ce mai putin pe noi insine… traim mai mult pentru lucruri efemere decat pentru a ne bucura sufletul… regretam clipele infrumusetate de fericire abia dupa ce le pierdem…
Fara pretentia de a crea Poezie.. insa cu un fin simt al psihologului din mine… cu gandurile si sentimentele de om in palme, va ofer o farama din sufletul meu.. ca un indemn de a pasi mai des alaturi de Timpul din noi!”
Autoarea
A scrie Poezie, acum, la inceput de mileniu, intr-o lume instrainata a internetului, o lume intr-o naucitoare miscare ce nu mai permite ragazul unor clipe de meditatie si contemplare, e un act de mare curaj. Oamenii nu mai sunt stapani pe Timpul lor si, devenind captivi „intre lumini si umbre”, alearga haotic pentru a umple cu „ceva” golul din ei. Si totusi! O tanara, formata mai intai, la valorile traditionale ale Scolii Normale „Vasile Lupu” Iasi, apoi in cadrul Facultatii de Psihologie a Universitatii iesene „Al.I.Cuza”, infrunta prejudecatile si ofera cititorilor „o farama” din sufletul sau, „ca un indemn de a pasi mai des alaturi de Timpul din noi”. Cu modestie, afirma ca n-are pretentia de a scrie „Poezie”, dar parcurgand volumul, orice cititor, chiar si cel neavizat, va descoperi o prospetime aparte a notatiilor si o sensibilitate ce cauta cu asiduitate Lumina.
Versurile Nicoletei Cramaruc apropie termenul de „poezie” de cel din limba greaca: „poiesis” ce inseamna „creatie”. Totul e viu si traieste intens in fiecare vers, determinandu-ne sa ne punem, iarasi si iarasi (de cateva secole ele nu s-au banalizat, ci au devenit mai acute), eternele intrebari: Ce suntem? Cum trecem prin viata? Cum ramanem oameni?
Cu luciditatea psihologului, fara menajamente, sunt evidentiate „umbrele” din oameni. Acestia sunt „orgoliosi”, „distanti!, „oportunisti”, „indiferenti”, „duplicitari cu zambet fals pe buze”. (Ce suntem..?!)
Oamenii pot trece prin viata „ca o emotie aleasa”, pot alerga prin timp „ca o spirala” si se pot elibera „ca o pasare in zbor”. (Prin viata).
Lumina si Armonia apar frecvent, cu increderea sincera in puterea lor de a inlatura spaima existentiala, angoasa specifica mileniului.
Le vom descoperi in Natura, adevarat „colt de rai”, unde ne vor incanta „flori de soare si de mac”, „cerul rasunand de glasuri” si „melodia noptii ce s-asterne-n valsuri”. (Colt de rai)
Aflat, parca, singur in fata atator vicisitudini, Omul acestui mileniu are, din nou, nevoie de Credinta.
Sper ca debutul sa-i fie de bun augur si-i urez succes in noua lume in care paseste cea a scriitorilor.
Profesor Olga Bojoi
Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala