edituralumen.ro

Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Simona Branc
Generatii in schimbare
Iasi, Februarie 2008
299 pagini

Cartea Simonei Branc are la baza teza de doctorat in sociologie, sustinuta cu putin timp in urma sub titlul „Modele de educatie familiala in spatiul multietnic banatean. O abordare longitudinala”. Ea se adreseaza, de aceea, mai ales unui cititor avizat, dar, poate fi o lectura utila si chiar aragatoare, si pentru cei interesati de felul in care educatia familiala se schimba in timp, isi reformuleaza cadrele si proiectele, de felul in care se remodeleaza relatiile dintre parinti si copii, dintre scoala si familie si sunt imaginate traseele de viata ale generatiei urmatoare. Nu intamplator, orice om care isi povesteste viata simte nevoia sa evoce ambianta familiala si anii sai de formare, vazand in ele un moment fondator. Nu mai putin, ele sunt un seismograf extrem de sensibil al felului in care evolueaza societatea, mentalitatile si e gandita identitatea personala sau de grup. Simona Branc abordeaza problema educatiei familiale in Banat  dintr-o perspectiva generationala. Asa cum era de asteptat, ea simte nevoia sa defineasca si sa precizeze cadrul teoretic si metodologic al lucrarii. El este unul flexibil, intemeiat pe o foarte buna cunoastere a principalelor directii in care s-a reformat cercetarea sociologica, inclusiv cea romaneasca, sugerand multiplicitatea perspectivelor din care subiectul poate fi abordat. Autoarea se bazeaza in mod esential pe teoriile constructiviste ale realitatii, pe interactionismul simbolic, pe etnometodologie, grounded theory, apeland la o cercetare de tip calitativ, la metodele istoriei orale si la cele consacrate de analiza povestirii de viata. E vorba in esenta de o adevarata desfasurare de forte competenta si elegant organizata, careia nu-i lipseste si o anume valoare didactica. Punand in centrul atentiei sale problema constituirii Sinelui prin interactiunile cu Celalalt in diversele sale ipostaze, analizand acest proces din perspectiva educatiei familiale si a formelor de socializare, Simona Branc ia in discutie chestiuni prin care sociologia intalneste inevitabil antropologia, pe terenul mereu problematic al construirii identitatii, al formarii mentalitatilor si reprezentarilor sociale. Mi se pare interesant ca pornind de la contributia esentiala a lucrarilor conducatorului ei de doctorat P. Ilut in abordarea acestor chestiuni, Simona Branc reuseste sa ne dea imaginea felului in care sociologia contemporana a contribuit, cu sprijinul antropologiei, la remodelarea notiunii de persoana, depasind odata cu trecerea la modernitate, imaginea unui centru dinamic din care emana actiuni, ganduri, emotii, sentimente (specifica pana la un moment dat culturii europene), in favoarea unei imagini bazate pe multiplicitatea identitatii, a rolurilor,  a jocului dintre privirea  din afara, dinspre Celalalt si cea din interior, dinspre Sine.  Cercul se largeste apoi spre sfera familiei si spre rolul ei formator. Educatia familiala e pusa in relatie cu felul in care evolueaza si se constituie, prin practici cotidiene si reevaluarea normelor si traditiilor, o cultura familiala. Cum transmiterea generationala si conturarea diverselor modele de educatie constituie axul principal al lucrarii, dinamica memoriei e radiografiata cu atentie, cu atat mai mult cu cat, din ratiuni istorice pe care autoarea le explica pe larg, memoria si cultura familiala au fost mereu la mare pret in Banat. Paleta diversificata etnic si religios a regiunii a contribuit si ea la acest lucru si pe parcursul analizei se schiteaza, in cateva randuri, existenta unor culturi familiale diversificate. Pe langa factorul vectorial al generatiei, autoarea ia in discutie si alte criterii importante de variabilitate, cum ar fi plasarea in perspectiva unei istorii sociale, diferenta rural/ urban, diferenta de gen, diferenta regionala. Un cadru asadar ideal pentru a plasa chestiunea identitatii si alteritatii intr-un context istoric in care dinamica ei, bazata pe inchideri si deschideri, a dus la diferentierea strategiilor adaptive la Celalalt, intruchipat, in functie de succesiunea imperiilor si presiunile politicului, mereu de catre un Altcineva. In acest punct redevine importanta chestiunea stereotipurilor (nationale, regionale, etnice, de gen), abordata si in partea teoretica a lucrarii, unde sunt discutati termenii cheie ai demonstratiei. Simona Branc a participat impreuna cu Alin Gavreliuc la un program de cercetare al Fundatiei A treia Europa care isi propunea definirea unei grile atitudinal- valorice in functie de care se contureaza imaginea de sine a banateanului, in discursurile memoriale sub forma povestirilor de viata. Lucrarile lui Valeriu Leu de pilda despre, imaginea germanului din Banat, arata ca aceste reprezentari se constituie intr-un document nu doar sociologic, ci si intr-un martor al unei perioade pe cale de a se incheia, datorita schimbarii paletei etnice a regiunii in ultima jumatate de secol si a presiunilor globalizarii. Nu intamplator asadar, partea cea mai consistenta a lucrarii e dedicata povestirilor de viata si interviului cu caracter autobiografic. Rezultat al interactiunii dintre intervievat si intervievator, povestirea vietii sau povestea de viata e un discurs memorial cu caracter fondator al unei imagini de sine, al unui traseu (auto)biografic, dincolo de care transpar norme, optiuni, valori, atitudini, sentimente si se pot configura, asa cum se vede din lucrare, modele existentiale. Daca pentru generatia interbelica Simona Branc a apelat la interviuri din arhiva Grupul de Antropologie culturala si Istorie Orala de la Fundatia A Treia Europa, la alcatuirea si organizarea careia a participat direct (cf. Pagina web www.memoriabanatului.ro sectiunea „Surse memoriale”), pentru celelalte doua generatii de care se ocupa, ea a alcatuit un corpus semnificativ de interviuri semidirijate si a folosit analiza de tip focus grup. Perspectiva in care analizeaza remodelarea proiectelor educationale si a traseelor de viata si profesionale de la o generatie la alta, ii permite autoarei sa introduca in discutie problema timpului istoric, a fracturilor temporale pe care marile evenimente istorice le produc in destinul individual si colectiv si, mai ales sa scoata in evidenta felul in care memoria prelucreaza efectele acestora. Interpretarea pe care subiectii o dau unor astfel de „accidente” ale istoriei personale si colective, la mare sau mica distanta de evenimente, ne ofera o marturie valoroasa in sine asupra felului in care memoria reconstruieste trecutul si il transforma in parte activa si semnificativa a istoriei personale. Pe de alta parte, asa cum se vede din analiza Simonei Branc, iese la iveala o istorie a vietii cotidiene, cu rosturile ei specifice, in laboratorul careia se schiteaza tensiuni intre traditie si schimbare si prind contur atitudini si modele noi de comportament, se intrevad evolutii pe termen lung, care privesc mai ales durata lenta in care se inscriu schimbarile de mentalitati. Nimic mai util pentru a descifra aceasta dubla perspectiva asupra timpului istoric decat studiul familiei si al relatiilor intergenerationale, la fel cum, pentru a arata pluralitatea perspectivelor memoriale, concurenta dintre ele, filtrarea treptata a trecutului de elementele lui traumatice, nimic mai potrivit decat alegerea ca test a perioadei comuniste. Capitolul consacrat acesteia are in vedere nu numai felul in care indivizii, familia si comunitatile sunt afectate de circumstantele istorice pe termen lung, ci si felul in care ideologiile manipuleaza trecutul si afecteaza pe termen lung mentalitatile, comportamentele si normele sociale. Pe tot parcursul analizei, Simona Branc utilizeaza documentul oral in relatie cu alte tipuri de documente, comentandu-l inclusiv prin raportare la diverse studii intreprinse de sociologi asupra temelor aduse in discutie. “RO”>Efortul interpretativ al autoarei se completeaza fericit cu savoarea
unora dintre citatele din interviuri, echilibrul intre partea analitica si punerea in valoare a „vocilor” martorilor, dand o amprenta specifica stilului in care e scrisa cartea si structurarii ei. Avem de a face fara indoiala, cu o carte incitanta, placuta la citit, utila mediului academic, care afirma o cercetatoare deplin formata. Ii uram un destin bun, ei si cartii sale! Smaranda Vultur

Fiecare poveste a vietii include o istorie a copilariei, de fiecare data fascinanta pentru ascultator. Ori de cate ori ne confruntam cu povestea vietii unei persoane trecem printr-un demers de interogare a propriei identitati. Revelarea mentalitatilor, a conceptiilor despre viata, presupune cercetarea celor mai profunde valori si atitudini impartasite de o populatie.  O perspectiva deosebit de utila in astfel de cercetari este istoria orala, care presupune inregistrarea povestilor vietii. Dand cuvantul oamenilor obisnuiti , ale caror voci sunt de prea putine ori auzite in spatiul public, istoria orala permite o reconstituire a istoriei marunte, a istoriei vietii cotidiene. Lucrarea de fata reda continutul tezei de doctorat cu titlul „Modele de educatie familiala in spatiul multietnic banatean. O abordare longitudinala”, coordonata de prof. Univ. Dr. Petru Ilut si sustinuta in iunie 2007 la Universitatea Babes- Bolyai din Cluj- Napoica. Cercetarea porneste de la interviurile de tipul  „ povestea vietii” aflate in arhiva Grupului de Antropologie Culturala si Istorie Orala din cadrul Fundatiei „A Treia Europa” din Timisoara, si urmareste relevarea modelelor de educatie familiala din Banat pe parcursul secolului XX. Arhiva a fost realizata sub coordonarea Smarandei Vultur si cuprinde peste 500 de interviuri. Spatiul in care s-a desfasurat cercetarea de fata este regiunea Banatului. Model al tolerantei interetnice, Banatul este un spatiu al diversitatii, in care convietuiesc de cateva secole diferite comunitati etnice si religioase. Istoria Banatului confirma o indelungata traditie a interculturalitatii, diversele stapaniri lasandu-si amprenta asupra culturii si civilizatiei banatene. Demersul metodologic principal este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de „grounded theory”. Este vorba, asadar, de o cercetare calitativa, care nu si-a propus testarea unor ipoteze si nici asigurarea unei reprezentativitati statistice, ci descoperirea unor modele valorico- atitudinale si interpretarea comparativa, transgenerationala, a modelelor educative in perspectiva longitudinala. Capitolul II al lucrarii detaliaza intregul design al cercetarii si motiveaza optiunile metodologice. In paralel cu analiza inductiva si narativa a interviurilor de tipul povestea –vietii am utilizat si alte metode de cercetare, asigurand triangulatia metodologica: interviuri semistructurate (pentru celelalte doua grupe generationale), analiza documentelor (surse istorice referitoare la evolutia sistemului educational in Banat, cercetarile sociologice ale Institutului Social Banat- Crisana din perioada interbelica), analiza cantitativa de continut a unui esantion de interviuri, analiza calitativa de continut a presei timisorene in campania electorala din 2004, focus- grupul etc. O prima parte a cerecetarii vizeaza persoane care au copilarit in perioada interbelica, de diferite etnii si provenind din diverse medii sociale. Analiza interviurilor de tipul povestea- vietii a urmarit reconstituirea proiectului educativ imaginat de parinti sau alti agenti ai educatiei familiale pentru subiectul intervievat. Cu alte cuvinte, ce asteptari aveau parintii de la intervievat, ce scoli il indemnau sa urmeze, care erau profesiile preferate? In parcurgerea interviurilor am sesizat de multe ori ca exista discrepante intre acest model „ideal” si traseul urmat de intervievat. O alta tema urmarita a fost cea a principiilor si valorilor morale care au calauzit educatia subiectilor. Un aspect care s-a dovedit deosebit de interesant a fost cel al influentei evenimentelor politice/ sociale asupra traseului educativ. Altfel spus, cum au influentat diferite evenimente majore (razboiul, instaurarea comunismului, deportarile) educatia familiala a intervievatilor?

Cea de –a doua parte a cercetarii cuprinde o a doua grupa generationala, subiectii fiind nascuti in anii 50. Daca interviurile realizate pe prima generatie erau libere, lasandu-ser intervievatilor libertatea de a-si construi povestea vietii in conditiile unei neimplicari (sau implicari reduse) a intervievatorilor, pentru cea de-a doua generatie interviurile au fost semistructurate, avand ca suport un ghid de interviu elaborat in cadrul proiectului „Destine feminine: educatie familiala, proiecte de viata si strategii de supravietuire”. A treia parte a cercetarii vizeaza generatia celor care au copilarit in anii 80 si se bazeaza pe interviuri focalizate pe categoriile tematice relevate in urma analizei inductive a interviurilor realizate cu primele doua generatii. Cea mai tanara intervievata a mea remarca un adevar pe care fiecare dintre noi il constientizam intr-un anumit moment al vietii: „Am impresia ca la un moment dat pierzi dimensiunea asta a copilariei. Esti prea preocupat de individualitatea ta dupa o anumita varsta, probabil in adolescenta, esti foarte preocupat de ideea viitorului. Eu, cel putin asa am patit. Si pierzi dimensiunea copilariei, a grupului familial, a rudeniei..” (A.K., n. 1980)Am dorit sa regasesc prin cercetarea de fata aceasta dimensiune a copilariei, asa cum este ea construita retrospectiv, in cadrul discursului autobiografic. In incercarea de a ne intelege pe noi insine si de a-l intelege pe Celalalt, un prim pas este sa stim mai multe despre viata si mai ales despre copilaria celorlalti.

Autoarea

Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala

Editura Lumen
www.edituralumen.ro