Dracula de la Gotic la Postmodernism
Editura Lumen
www.edituralumen.ro
www.librariavirtuala.com
Autor: Anamaria Boboc
Dracula de la Gotic la Postmodernism
Iasi, 2011, 2006
80 pagini
Recenzie/Dracula de la Gotic la Postmodernism - autor: Boboc Anamaria
Cuprins/Dracula de la Gotic la Postmodernism - autor: Boboc Anamaria
Prefata/Dracula de la Gotic la Postmodernism - autor: Boboc Anamaria
Bibliografie/Dracula de la Gotic la Postmodernism - autor: Boboc Anamaria
Dracula nu este doar un erou fantastic rezultat din imaginatia scriitorului de factura gotica si plasat de spaimele omului occidental in tainele Carpatilor, acolo unde se afla misterioasa “Poarta a civilizatiilor”. Dracula este un simbol al partii intunecate, al lumii tenebrelor care exista in fiecare fiinta. Vlad Dracul sau fiul sau, Vlad Tepes -viteji domnitori ai tarii de la marginea lumii -devine sangerosul vampir care-si extrage nemurirea din sangele (forta vitala) a victimelor sale.
Dracula este un mit modern inspirat de un erou legendar al Evului Mediu cazut in tenebrele modernismului, fie el gotic, postmodernism sau chiar noile curente ale transmodernismului si hipermodernismului.
Dezvrajirea lumii si deconstructia postmoderna nu lasa totusi universul gol de simboluri. Dupa ce Nietzsche ne spune ca Dumnezeu a murit pentru a lasa locul genezei supraomului, iata ca din adancul fiintei, Diavolul nu vrea sa piara. Dracula, asa cum este vazut el de Bram Stoker, este tocmai un model al supraomului luciferic, tragica prefigurare a anilor care ii urmeaza lui Stocker.
Vampirul este o creatie mitologica prezenta in mai toate culturile si civilizatiile. Sangele (forta vitala) il transforma pe vampir intr-un cautator al nemuririi. O nemurire nocturna si lipsita de gloria accederii la mistere, blestemat sa nu poata trai in lumina. El, Nosferatu, este in realitate doar o parodie a nemuririi, o incercare mimetica a lumii tenebrelor de a se insera in misterul vietii prin acapararea fortei vitale a sufletului viu al lumii (in sens gnostic). Putem identifica mai multe planuri de raportare de la simbolistica vampirului accentuate de autoare in prezentul volum.
Planul istorico- social si politic
Dracula cel istoric identificat fie cu Vlad Dracul, tatal lui Vlad Tepes, fie cu Vlad Tepes insusi , legendarul domnitor al Tarii Romanesti, erou al luptei crestine antiotomane este vazut ca tenebrosul vampir din varii motive :
- datorita obiceiului sau de a trage in teapa dusmanii, fie ei inamici ai tarii, fie boieri razvratiti, clerici necinstiti etc.
- datorita efortului sasilor din Sibiu, nemultumiti de domnitor, care prin tipariturile lor fac cunoscuta imaginea domnitorului cu caracteristici cvasi vampirice in Europa Occidentala. Ajunsi aici trebuie sa subliniem prezentarea de catre autoare a actiunilor derulate de sasii din Brasov impotriva domnitorului ca pe o adevarata campanie de media desfasurata in plin Ev Mediu.
Se transfera asupra imaginii domnitorului roman crimele realizate de o anumita contesa, Elisabeta Bathory, de origine maghiara, despre care datele istorice sustin ca ar fi fost adepta unor ritualuri magice ce vizau uciderea unor femei, consumul si imbaierea in sange uman.
In acelasi univers istorico-socio-politic a cartilor cu vampiri se plaseaza in viziunea autoarei intrebarea de ce muntii Carpati au fost considerati leagan al vampirilor. Motivele invocate de autoare sunt: vechimea superstitiilor si credintelor in existenta vampirilor, moroilor, al lui Nosferatu (Nefartatul).
Reminiscente ale unor credinte religioase precrestine fac intr-adevar multe din povestile folclorului romanesc sa includa capcauni, moroi, strigoi si alte fiinte nocturn demonice. Licantropia descrisa de Mircea Eliade in volumul De la Zalmoxis la Gengis-Han (Ed. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1980) si credintele dacilor in puterea oamenilor lupi, simboluri solare ale eroului civilizator, sunt crestinate si trimise in sfera demonicului nocturn sub imperiul maleficului varcolac. Astfel Tara Valahiei sau a Vlahiei a fost uneori inteleasa ca tara a lupilor volf (germana.), woolf (engleza), volc (slava), iar Carpatii ca loc al unor misterioase existente supranaturale.
Tot in registrul istorico politic, autoarea ne vorbeste de cele doua orori ale secolului nostru, nazismul si comunismul, ca oglindire socio-politica a sangerosului vampir in planul real.
Imaginarul colectiv al sfarsitului sec. al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea prefigura tenebrele istorice ce vor urma si spaimele sociale l-au intruchipat astfel pe teribilul Conte din Carpati.
Un alt plan de intelegere al vampiricului este cel magico initiatic. Antropologi precum Mircea Eliade, Petru Culianu, reusesc sa evidentieze in mentalitatea omului primitiv credinta acestuia ca prin consumarea unicului animal totemic, vanatorul initiat preia puterile animaluluivanat. In aceasta credinta isi are originea canibalismul ritualic, cand invingatorul il consuma efectiv pe dusman.
Credintele religioase ale societatilor mai evoluate renunta la canibalismul efectiv, lasand doar elemente de vampirism ritualic. Amintim aici obiceiul de a bea o picatura de sange din sangele cuiva pentru a deveni frati de cruce. Jertfele aduse zeilor se realizau si se realizeaza inca in unele culturi prin sangele unor animale sacrificiale.
In acest context nu trebuie sa uitam sacrificiul uman. Este interesanta o anumita analogie intre obiceiul dacilor, introdus in civilizatia acestora de cultul lui Zalmoxes de a arunca in sulite solii trimisi catre taramul de dincolo si obiceiul lui Vlad Tepes, prototipul uman al lui Dracula, de a-si trage in teapa inamicul.
La acest nivel al analizei invocand magicul, o vom aduce in discutie pe zeita Akasha, „Mama tuturor vampirilor”, adusa la viata de vampirul Lestat, nimeni altul decat eroul cartii scriitoarei Anne Rice si a filmului „Interviu cu un vampir”. Zeita Akasha evoca in fapt o zeitate hindusa semnificand, Akasha zeita spatiului omniprezent care genereaza, dar si distruge toate fiintele.
Identificarea acestora cu un vampir in gandirea scriitorilor postmoderni nu face decat sa accentueze latura devoratoare a creatiei pe care hindusii o acorda „Marii Mame”. Unul din simbolurile iconografice ale marii zeite hinduse o reprezinta pe aceasta tinandu-si capul retezat in propria mana si band cu nesat impreuna cu alte doua zeite din propriul sange.
Simbolistica hindusa a acestei reprezentari iconografice este aceea ca Marea Zeita este cea care distruge ignoranta si purifica lumile prin jertfa propriei sale forte vitale catre Ea insasi. Desigur imaginarul postmodern ii asociaza temutei Zeite un aspect de forta malefica, de origine demonica, destul de departe de simbolistica sa originala.
Un al treilea nivel, mai putin accentuat de autoare, este cel al simbolismului erotic al vampirului. Daca Dracula este atras spre Anglia si astfel spre propria distrugere, este pentru ca el considera ca si-a regasit sotia pierduta si reincarnata, tocmai aceea care i-a fost sotie si pentru iubirea careia printul Vlad renunta la crestinism si devine Dracula. Este cea care, reincarnata, ii reda odihna vesnica anulandu-i imortalitatea vampirica.
Cel de al patrulea nivel de intelegere este cel psihologic in care vampirul rerezinta nimic altceva decat propriile noastre tenebre personificate.
Volumul Anei Maria Boboc este o deschidere hermeneutica fata de literatura cu vampiri fie ea la origine gotica, postmoderna sau SF .
Volumul de fata este o poarta spre intelegerea imaginarul fantastic, si in acelasi timp o invitatie la lectura.
Prefata – Director Editura Lumen
Antonio Sandu
Puteti achizitiona aceasta carte pe Libraria Virtuala
Editura Lumen
www.edituralumen.ro